Dicționar de sinonime

Sinonime alee

Cuvântul „alee” are următoarele sinonime:

alee ( substantiv )
  • fundătură
  • intrare
  • fundac
  • impas


Sinonime Apropiate

  • fundac - fundătură
  • rece - insensibil, indiferent, neutru, impasibil, inert, mort, țeapăn, rigid
  • strâmtoare - defileu, chei, pas, trecătoare, îngustime, impas, încurcătură, dificultăți, presiune
  • greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns
  • groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
  • handicap - dezavantaj, neajuns, impas, greutate, piedică
  • indiferent - nepăsător, insensibil, pasiv, impasibil, indolent, rece, apatic
  • necaz - neajuns, belea, bucluc, supărare, pacoste, impas, pocinog, dificultate, păs
  • acces - intrare, liberă-trecere, criză, atac, puseu
  • debuta - a începe, a se afirma, a se remarca, a-și face intrarea
  • drum - cale, drumeag, cărare, potecă, stradă, șosea, alee, rută, parcurs
  • nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie

Dex alee

  • alée 1 Drum (într-un loc închis) mărginit de arbori de amândouă părțile. 2 Stradă plantată cu arbori într-un cartier rezervat pentru locuințe. 3 Stradă lungă care are, pe amândouă părțile, același fel de construcții.
  • ALÉE, alei, Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă; stradelă, intrare. ♦ Spațiu de circulație mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale. – Din allée.
  • ALÉE, alei, Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă; stradelă, intrare. ♦ Spațiu de circulație, mărginit pe ambele părți de elemente arhitecturale. – Din allée.
  • ALÉE, alei, Drum într-un parc, într-o pădure sau într-o grădină, așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. Pe alee vîntul oftează solitar. BENIUC, V. 139. Vîntul înfiora pe alee frunzele uscate. C. PETRESCU, S. 243. La capătul ateii de castani își înalță fruntea o placardă strîmbă. SAHIA, N. 116. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă (mărginită de construcții cam de același fel). Aleea N. Beldiceanu. – și: alee (CAMIL PETRESCU, U. N. 181, EMINESCU, N. 28).


Sinonimul cuvântului alee

Sinonimul cuvântului alee


Testează-te!