Sinonime aprobare

Cuvântul „aprobare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
• agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
• asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
• știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
• dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
• consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
• sufragiu - vot, adeziune, aprobare, asentiment
• amuzament - distracție, petrecere, agrement, desfătare
• blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
• oprobiu - reprobare, dezaprobare, condamnare, dispreț, rușine

Dex aprobare

• aprobare 1 Încuviințare a ceva. consimțire, (rar) aprobat2 (1), aprobație (1), aprobațiune (1), aprobăluire (1). 2 Răspuns favorabil și oficial la o cerere, la o propunere (rar) aprobat2 (2), aprobație (2), aprobațiune (2), aprobăluire (3). 3 Autoapreciere pozitivă. . aproba (3).
• APROBÁRE, aprobări, Faptul de a aproba; act prin care se aprobă ceva. – aproba.
• APROBÁRE, aprobări, Faptul de a aproba; încuviințare, consimțire. Proiectul va fi supus aprobării colectivului. ▭ Mulțimea se tălăzui în strigăte de aprobare. SAHIA, N. 36. Față de murmurul de aprobare dimprejur, Talabă întrebă aspru... REBREANU, R. I 193.
• APROBÁRE, aprobări, Faptul de a aproba; act prin care se aprobă ceva.
• APROBÁRE Faptul de a aproba; încuviințare; consimțire; permisiune. ♦ Act, document prin care se permite, se aprobă ceva. .
• APROBÁRE 1. faptul de a aproba. 2. act prin care se aprobă ceva. (< aproba)
• APROBÁRE ~ări f. 1) v. A APROBA. 2) Act prin care se aprobă ceva. /v. a aproba
• aprobare f. 1. încuviințare, consimțire; 2. judecată sau mărturie favorabilă dată meritelor cuiva.
• aproba 1 A fi de acord cu ceva a consimți, a încuviința, a aprobălui (1). 2 A rezolva favorabil și oficial cererea, propunerea cuiva a aprobălui (2). 3 A socoti ca bună propria purtare, propria faptă.
• APROBÁ, aprob, I. A încuviința o acțiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeași părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din approbare.

Sinonimul cuvântului aprobare

Testează-te!