Dicționar de sinonime
Sinonime arestare
Cuvântul „arestare” are următoarele sinonime:
arestare ( substantiv )
- arest
- deținere
- închidere
- întemnițare
- reținere
- popreală
- capturare
- prindere
- prins
- prinsoare
- prinsură
- prinzare
- ridicare
Sinonime Apropiate
- detenție - posesie, păstrare, stăpânire, reținere, arestare, închidere
- prevenție - arest, preventiv
- prizonier - captiv, prins, ostatic
- recluziune - închisoare, detenție, pușcărie, arest
- spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
- șantier - întreprindere, bina
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- temniță - închisoare, pușcărie, penitenciar, arest, răcoare, zdup
- temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- vipt - pensiune, întreținere, masă, alimente, rod, bucate
- familiarizat - deprins, obișnuit, acomodat, aclimatizat
- febril - intens, dinamic, aprins
- fierbinte - cald, încins, încălzit, arzător, aprins, focos, avântat, înfocat, pătimaș
- firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
Dex arestare
- arestare 1 Privare de libertate a unei persoane condamnate sau învinuite arestăluire, arestuire, arestát1 întemnițare, popreală. 2 Mandat de ~ Act oficial emis pentru arestarea unui (presupus) inculpat.
- ARESTÁRE, arestări, Acțiunea de a aresta; arestuire. – aresta.
- ARESTÁRE, arestări, Acțiunea de a aresta. ◊ Mandat de arestare = ordin scris, emis de o autoritate judiciară, prin care se dispune arestarea cuiva.
- ARESTÁRE, arestări, Acțiunea de a aresta.
- ARESTÁRE Acțiunea de a aresta. .
- arestare f. fapta de a aresta și starea persoanei arestate.
- *arestáre f. Acțiunea de a aresta.
- aresta 1 A priva de libertate în temeiul unui mandat de arestare (2) a închide, a întemnița, a popri, a arestălui, a arestui. 2 (; rar) A-și însuși.
- ARESTÁ, arestez, I. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a deține, a arestui. – Din arest.
- ARESTÁ, arestez, I. A ține pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest.