Sinonime atribuție

Cuvântul „atribuție” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• îndatorire - obligație, sarcină, însărcinare 2 atribuție, rol, oficiu, răspundere
• însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
• obligație - datorie, sarcină, îndatorire, răspundere
• datora - a fi obligat, a se îndatora, a fi cauza, a izvorî, a proveni datorie, îndatorire, sarcină, obligație, credit
• răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
• slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
• legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
• misiune - însărcinare, sarcină, rol, menire, delegație, solie, legație
• povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
• prerogativă - atribuție, competență, drept, privilegiu
• prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
• trimite - a expedia, a transmite, a adresa, a îndrepta către, a delega, a însărcina, a mandata
• gestație - sarcină
• graviditate - sarcină, maternitate
• greutate - povară, sarcină, încărcătură, pondere, dificultate, piedică, opreliște, impas, neajuns

Dex atribuție

• atribuție 1 Competență presupusă de o funcție. 2 Drept conferit unei funcții. 3 Responsabilități care sunt de resortul unei funcții. 4 Autoritate care se exercită într-anumită sferă de activitate. 5 Atribuire (9).
• ATRIBÚȚIE, atribuții, Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, obligație, sarcină dată cuiva spre îndeplinire. – Din attribution, attributio, -onis.
• ATRIBÚȚIE, atribuții, Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire. – Din attribution, attributio, -onis.
• ATRIBÚȚIE, atribuții, Sferă de competință, de autoritate sau de activitate; obligație, însărcinare, muncă dată spre îndeplinire. Se creează conflicte de atribuții între autorități. BART, E. 297. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: atribuțiúne
• ATRIBÚȚIE, atribuții, Sferă de autoritate, de competență, de activitate; însărcinare, muncă dată spre îndeplinire. – attribution ( attributio, -onis).
• ATRIBÚȚIE Competență, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate; sarcină, obligație, însărcinare. .
• ATRIBÚȚIE competență, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate. (< fr. attribution, lat. attributio)
• ATRIBÚȚIE ~i f. Sferă de activitate sau de competență a cuiva sau a ceva. ~a instanței de judecată. /<fr. atribution, lat. attributio, ~onis
• atribuțiune atribuție
• ATRIBUȚIÚNE atribuție.

Sinonimul cuvântului atribuție

Testează-te!