Sinonime cârcotă

Cuvântul „cârcotă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
• ceartă - gâlceavă, dezbinare, sfadă, altercație, animozitate, discordie, dispută, disensiune, învrăjbire
• dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
• conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
• sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
• disensiune - neînțelegere, gâlceavă, dezacord, conflict
• dispută - controversă, ceartă, disensiune, dezacord, diferend, competiție, întrecere, partidă
• râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
• dezacord - neînțelegere, diferend, disensiune
• dihonie - neînțelegere, sfadă, conflict, ceartă
• discordie - neînțelegere, conflict, ceartă
• discuție - convorbire, conversație, dezbatere, dialog, controversă, dispută, altercație, litigiu, sfadă
• divergență - neînțelegere, conflict, gâlceavă
• război - bătălie, luptă, conflagrație, conflict, măcel, ceartă, vrajbă, neînțelegere
• zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură

Dex cârcotă

• cấrcotă 1 Neînțelegere. 2 Ceartă. 3 A intra (sau a se băga, a pune, a umbla) în ~ (cu cineva) A se certa (cu cineva). 4 (Cer; uneori complinit prin „de om”) Om veșnic nemulțumit. 5 (Cer) Om indecis, care caută mereu subtrefugii. 6 Mulțime de oameni îngrămădiți la un loc îmbulzeală, înghesuială.
• CẤRCOTĂ, cârcote, ( și ) Neînțelegere, ceartă, gâlceavă. ◊ A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva). – krkotja „lipsă de mlădiere, inflexibilitate”.
• CÂRCOTĂ ~e f. pop. Schimb de cuvinte tari (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă. ◊ A intra (sau a se băga) în ~ cu cineva a se certa cu cineva. /v. a cârcoti
• cârcotă f. ceartă, gâlceava pentru nimicuri. .
• CÎ́RCOTĂ, cîrcote, Neînțelegere, ceartă, pricină, gîlceavă. Cîrcote și... răutăți iscodesc femeile vecinilor. SADOVEANU, D. P. 117. Cîștigase ... cu cîrcota și cu mita vechea judecată ce avea cu dîrjii moșneni de la Toroipanu. M. I CARAGIALE, C. 90. În țara de jos, tihnă. Negoțul se petrece fără cîrcotă. DELAVRANCEA, A. 22. ◊ A intra (sau a se băga) în cîrcotă (cu cineva) = a ajunge la ceartă, a se certa (cu cineva). Ce făcuși, jupîne, de intrași în cîrcotă cu boierii? PAS, Z. III 186. Ce sînt dușmanii dumitale?... N-or fi boieri?... Că de! drept să-ți spun, cu boierii în cîrcotă nu mă bag. CARAGIALE, O. III 41.
• cî́rcotă f., pl. e (ceh. krkot, cîrîire, krkati, a cîrîi, rudă cu cîrcîĭ, cîrc, crîcnesc). Ceartă, sfadă. Șicană. V. chițibuș.

Sinonimul cuvântului cârcotă

Testează-te!