Dicționar de sinonime
Sinonime divergență
Cuvântul „divergență” are următoarele sinonime:
divergență ( substantiv )
- neînțelegere
- conflict
- gâlceavă
Alte sinonime:
- fricțiune
- animozitate
- ceartă
- dezacord
- dezbinare
- diferend
- discordie
- discuție
- disensiune
- dispută
- învrăjbire
- litigiu
- vrajbă
- zâzanie
- price
- pricină
- sfadă
- cârcotă
- dihonie
- râcă
- harță
- pricaz
- scârbă
- toi
- bucluc
- hâră
- poancă
- sfădălie
- zoală
- poară
- șcort
- dezunire
- gâlcevire
- împoncișare
- județ
- neașezare
- neunire
- pâră
- pricinuire
- pricire
- prigoană
- prigonire
- zavistie
- zurbavă
- filonichie
- ciocnire
- nepotrivire
Sinonime Apropiate
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
- disensiune - neînțelegere, gâlceavă, dezacord, conflict
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
- dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
- diferend - neînțelegere, conflict
- dihonie - neînțelegere, sfadă, conflict, ceartă
- discordie - neînțelegere, conflict, ceartă
- război - bătălie, luptă, conflagrație, conflict, măcel, ceartă, vrajbă, neînțelegere
- răspăr - opoziție, împotrivire, răfuială, conflict
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
- harță - ceartă, conflict, ciocnire
Dex divergență
- divergență 1-3 Proprietate a unor linii geometrice, a unor raze și fascicule luminoase, a unor sisteme optice de a fi divergente (1-3). 4 Proprietate a unor șiruri de numere de a nu avea o sumă determinată a termenilor săi. 5 Mărime a unui câmp vectorial egală cu suma derivatelor parțiale ale componentelor vectorului într-un punct dat. 6 Dezacord de opinii, de concepții de atitudine. 7 Neînțelegere. 8 ( o parte a unui complet de judecată; ) A face (sau a fi în) ~ A-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate. 9 (Big; ) ~a caracterelor Proces de formare a speciilor noi de plante sau animale pornind de la o anumită formă.
- DIVERGÉNȚĂ, divergențe, 1. Deosebire, dezacord de păreri, de concepții, de atitudini; neînțelegere. ◊ A face (sau a fi în) divergență = (despre o parte a unui complet de judecată) a-și exprima sau a avea păreri deosebite de ale majorității asupra unei pricini judecate. 2. Proprietatea unor linii geometrice, unor raze și fascicule luminoase, unor sisteme optice etc. de a fi divergente. ♦ Mărime a unui câmp vectorial egală cu suma derivatelor parțiale ale componentelor vectorului într-un punct dat. – Din divergence, divergentia.
Antonime divergență
- Divergență ≠ acord, convergență
Sinonimul cuvântului divergență