Dicționar de sinonime
Sinonime certare
Cuvântul „certare” are următoarele sinonime:
certare ( substantiv )
- condamnare
- osândă
- osândire
- pedeapsă
- pedepsire
- dojenire
- mustrare
- apostrofare
- sfădire
- ceartă
Sinonime Apropiate
- beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
- penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
- mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
- zurbagiu - certăreț, abraș, scandalagiu, răzvrătit, rebel
- gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- hâră - ceartă, sfadă, zâzanie, murdărie
- harță - ceartă, conflict, ciocnire
- arțăgos - certăreț, agresiv
Dex certare
- certare 1 Mustrare. 2 Ceartă. 3-4 Pedeapsă (corporală). 5 Canon. 6 Amendă. 7 Condamnare. 8 Învățătură. 9 A avea ~ A fi pedepsit. 10 A face ~ A pedepsi.
- CERTÁRE, certări, Acțiunea de a (se) certa; mustrare; sfadă. – certa.
- CERTÁRE, certări, (Neobișnuit) Acțiunea de a (se) certa; mustrare, dojenire; ceartă, sfadă, gîlceavă. In cugetul lui începeau să crească grija și certarea de sine. GALACTION, O. I 181. Aș suferi și cele mai mari certări și mustrări a oamenilor. DRĂGHICI, R. 80.
- CERTÁRE, certări, Acțiunea de a (se) certa; mustrare; ceartă, sfadă.
- certa 1 A mustra. 2 A discuta în contradictoriu, cu glas ridicat a se gâlcevi, a se dondăni, a se ciorovăi. 3 A pedepsi. 4 A amenda. 5 A condamna. 6 A rupe relațiile de prietenie cu cineva.
- ciceri A certa.
- CERTÁ, cert, I. 1. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ◊ A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral. A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic. 2. A mustra, a dojeni. 3. A pedepsi. – certare.