Dicționar de sinonime
Sinonime ciocnire
Cuvântul „ciocnire” are următoarele sinonime:
ciocnire ( substantiv )
- animozitate
- bătălie
- ceartă
- conflict
- dezacord
- dezbinare
- diferend
- discordie
- discuție
- disensiune
- dispută
- divergență
- gâlceavă
- încăierare
- înfruntare
- litigiu
- luptă
- neînțelegere
- vrajbă
- zâzanie
- izbire
- lovire
- tamponare
- coliziune
- impact
- întreciocnire
- ciobire
- spargere
- știrbire
- ciobit
- crăpare
- crăpat
- fisurare
- fisurat
- plesnire
- plesnit
- pocnire
- spart
Sinonime Apropiate
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
- conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
- ceartă - gâlceavă, dezbinare, sfadă, altercație, animozitate, discordie, dispută, disensiune, învrăjbire
- război - bătălie, luptă, conflagrație, conflict, măcel, ceartă, vrajbă, neînțelegere
- luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie
- disensiune - neînțelegere, gâlceavă, dezacord, conflict
- dispută - controversă, ceartă, disensiune, dezacord, diferend, competiție, întrecere, partidă
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
- bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
- coliziune - izbire, ciocănire, lovire, tamponare
- dezacord - neînțelegere, diferend, disensiune
- discordie - neînțelegere, conflict, ceartă
- divergență - neînțelegere, conflict, gâlceavă
Dex ciocnire
- ciocnire 1 Lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari. 2 Coliziune între două vehicule aflate în mers. 3 Conflict armat. 4 Luptă de interese sau de idei diferite.
- CIOCNÍRE, ciocniri, Acțiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. Luptă între interese sau idei diferite. 3. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – ciocni.
- CIOCNÍRE, ciocniri, Acțiunea de a (s e) ciocni. 1. Lovire, izbire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari. Iată una din acele urări numite plugul, ce obișnuit se zice... împreunînd cuvintele cu sunet de telincă și cu ciocniri defere de plug. ALECSANDRI, P.P. 102. ◊ Lovire și avariere a două vehicule care vin din direcții opuse. Ciocnire de trenuri. 2. Luptă între interese, păreri sau idei diferite. Din ciocnirea ideilor iese scînteia adevărului. GHEREA, ST. CR. II 7. 3. (Uneori determinat prin «armată») Conflict armat, încăierare. Prima ciocnire a lui Mircea cu turcii a avut loc în anul 1394, la Rovine pe Argeș. IST. R.P.R. 93.
Sinonimul cuvântului ciocnire