Sinonime ciurui

Cuvântul „ciurui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• perfora - a găuri, a străpunge, a sfredeli, a composta
• străpunge - a perfora, a găuri, a sparge, a pătrunde, a penetra, a străbate
• găuri - a perfora, a străpunge, a sparge, a sfredeli, a borteli, a (se) rupe, a (se) uza, a (se) zdrențui, a se caria
• composta - a perfora, a găuri
• săgeta - a străpunge, a înjunghia, a împunge, a înțepa, a ironiza
• scobi - a găuri, a ciopli, a săpa, a grava, a evacua
• țârâi - a picura, a cerne, a burnița, a zbârnâi, a suna
• cerne - a alege, a selecta, a reține, a bura, a burnița, a țârâi, a deosebi, a desluși, a discerne
• clasifica - a clasa, a grupa, a ordona, a rândui, a plasa, a ierarhiza, a discerne
• bura - a burnița, a țârâi, a cerne
• caria - a se găuri, a se strica
• filtra - a purifica, a curăți, a cerne, a se furișa, a se strecura

Dex ciurui

• ciurui2 A susura.
• ciurui1 1-2 A (se) cerne cu ciurul. 3 A examina cu atenție. 4-5 A (se) găuri în mai multe locuri. 6 A omorî, făcând numeroase răni (mai ales de glonț). 7 A cârpi ciorapi. 8 ( lichide) A curge ca prin ciur.
• ciurui3 / ] A unge un perete cu pământ.
• CIURUÍ2, 3 ciúruie, IV. (Despre apă sau alte lichide) A curge șiroind și producând un zgomot caracteristic. – Formație onomatopeică.
• CIURUÍ1, ciuruiesc, IV. 1. și A (se) găuri în mai multe locuri. 2. A trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul. – Ciur + -ui.
• CIURUÍ1, ciuruiesc, IV. 1. (Cu privire la cereale sau la alte semințe) A trece sau a da prin ciur, a cerne cu ciurul. Cărăușii descărcau griul și unii dintre muncitori îl vînturau cu lopețile, alții îl ciuruiau în ciururi de sîrmă. DUNĂREANU, N. 27. ◊ (Cu privire la nisip sau la pietriș) Piatră c-alegea Și mi-o ciuruia: Mărunta cădea, Marea, rămînea. TEODORESCU, P. P. 38. 2. A găuri în multe locuri, a face ciur. O incursie nemțească îl ciuntise în schije de granată. POPA, V. 340. Ardă-l focu gherghef!... Mi-am ciuruit degitile cu acu. ALECSANDRI, T. I 335. Șoim vestit este Vîlcan, Suflet dres și trup vrăjit, Nici de paloșe Rănit, Nici de gloanțe Ciuruit. TEODORESCU, P.P. 554. ◊ Trec corbii... Pe cerul ciuruit de ploi. LESNEA, I. 71. Chipul lui stă alb, rece și liniștit., ca și luna, ce se dezvelește toată dintr-un nor și pare că încremenește, rotundă și frumoasă, în creștetul bolții ciuruite de stele. VLAHUȚĂ, O. A. 163.

Sinonimul cuvântului ciurui

Testează-te!