Dicționar de sinonime
Sinonime completa
Cuvântul „completa” are următoarele sinonime:
completa ( verb )
- a întregi
- a împlini
- a complini
- a rotunji
- a satisface
Alte sinonime:
- a plini
- a încheia
Sinonime Apropiate
- împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
- întregi - a completa, a împlini, a rotunji, a reface, a recompune, a reconstitui
- complini - a completa, a întregi, a rotunji
- umple - a împlini, a completa, a ticsi, a întregi, a încălca, a molipsi, a contamina, a capta, a lua
- adăuga - a completa, a alătura, a împlini, a întregi
- completare - întregire, împlinire, adăugire, supliment, adaos, anexă
- îngrășa - a se împlini, a se rotunji, a lua proporții, a fertiliza, a alimenta
- adaos - completare, supliment, anexă, addenda, apendice, întregire
- compensa - a contrabalansa, a echilibra, a cumpăni, a înlocui, a despăgubi, a completa, a îndrepta, a satisface (altfel)
- complement - adaos, întregire, completare, (gram.) obiect
- răspunde - a replica, a riposta, a da răspuns, a corespunde, a satisface, a se potrivi, a garanta, a da socoteală, a fi responsabil
- reconstitui - a restabili, a reface, a recompune, a întregi
- saț - îndestulare, îmbuibare, satisfacere, saturare
- tihni - a-i prii, a satisface, a conveni, a reconforta, a mulțumi, a bucura
- totalitate - total, întregime, sumă, ansamblu, unanimitate, universalitate
Dex completa
- completa A adăuga pentru a fi complet2 (1).
- COMPLETÁ, completez, I. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. – Din compléter.
- COMPLETÁ, completez, I. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă . Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá I.
- COMPLETÁ I. A întregi (un lucru incomplet). .
- COMPLETÁ tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)
- A COMPLETÁ ~éz tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter
- completá v. a (se) face complet.
- complect, ~ă complet2
- complecta completa
- complet2, ~ă 1 Care conține tot ceea ce trebuie deplin, desăvârșit, împlinit, întreg. 2 Opere ~e Ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. 3 ( un vehicul de transport în comun) Care are toate locurile ocupate plin. 4 ~ de judecată Colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu. 5 Obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 6 În întregime. 7-8 (; ; ) (A fi) în ~ Cu toții.