Sinonime consimțire

Cuvântul „consimțire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
• agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
• asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
• dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
• consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
• acord - înțelegere, învoire, consens, asentiment, concordanță, învoială, pact, tranzacție, convenție
• pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
• sufragiu - vot, adeziune, aprobare, asentiment
• știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
• aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
• cerință - exigență, imperativ, necesitate, pretenție, dorință, deziderat, voință, trebuință, nevoie
• contract - învoială, acord, înțelegere, pact, tranzacție, tocmeală
• paciență - răbdare, îngăduință
• potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
• povață - sfat, îndrumare, recomandare, îndemn

Dex consimțire

• consimțire 1-2 Consimțământ (1-2).
• CONSIMȚÍRE, consimțiri, Faptul de a consimți; consimțământ, aprobare, încuviințare, acceptare; acord. – consimți.
• CONSIMȚÍRE Faptul de a consimți; consimțămînt.
• CONSIMȚÍRE Acțiunea de a consimți și rezultatul ei; încuviințare, aprobare, acceptare. .
• consimțí 1 A-și da consimțământul (1). 2 A fi de acord cu ceva a aproba, a încuviința.
• CONSIMȚÍ, consímt, IV. și A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după consentir).
• CONSIMȚÍ, consimt, IV. (De obicei urmat de o propoziție completivă) A-și da consimțămîntul, a încuviința, a fi de acord. ◊ (Urmat de determinări introduse prin «la») A consimțit la căsătoria fiului său. – și: (rar) consimț (CARAGIALE, O. I 51).
• consimțí vb. I. tr., intr. A-și da consimțământul, a fi de acord cu ceva; a încuviința, a aproba. Mă știi că consimț la onoarea dumitale de familist (CAR.). Să-și înduplece soțul părăsit să consimtă la despărțenie (M. I. CAR.). ◊ Loc.adv. Liber consimțit v. liber. • prez.ind. consímt, (înv.) consímț, -esc./con3- + simți, după fr. consentir.
• CONSIMȚÍ IV. , A-și da consimțământul; a încuviința, a aproba; a se învoi. .
• CONSIMȚÍ tr., intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba. (după fr. consentir)

Sinonimul cuvântului consimțire

Testează-te!