Sinonime cerință

Cuvântul „cerință” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
• necesitate - trebuință, cerință, nevoie, imperativ, obligație
• comandament - imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege
• exigență - pretenție, rigoare, cerință, deziderat, imperativ, acribie, scrupul, minuțiozitate, migală
• pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri
• deziderat - dorință, cerință
• intenție - idee, gând, preocupare, dorință, voință, plan, proiect, socoteală, combinație
• ambiție - orgoliu, înfumurare, mândrie, aspirație, pretenție, râvnă, dorință, veleitate
• doleanță - dorință, cerere, pretenție
• dorință - poftă, râvnă, doleanță, năzuință, deziderat, aspirație, iubire, imbold, pasiune
• zor - grabă, urgență, febrilitate, însuflețire, sârguință, elan, necesitate, nevoie, strâmtoare
• cerere - solicitare, pretenție, exigență, revendicare, rugăminte, apel, doleanță, petiție, jalbă
• servi - a sluji, a oficia, a lucra, a ajuta, a sprijini, a întrebuința, a folosi, a lua, a uza
• severitate - asprime, exigență, intransigență, rigoare, strictețe, duritate, rigiditate
• veleitate - ambiție, pretenție, aspirație (nejustificată), orgoliu

Dex cerință

• cerință 1 Pretenție. 2 Condiție. 3 Obligație convențională. 4 Nevoie. 5-6 Enunț a ceea ce trebuie să fie (aflat sau) efectuat într-un exercițiu didactic.
• CERÍNȚĂ, cerințe, Nevoie; pretenție; exigență. – Cere + -ință.
• CERÍNȚĂ, cerințe, Nevoie, pretenție; exigență. Îmbinarea muncii politice cu munca economică constituie una din cerințele de bază ale conducerii de partid. SCÎNTEIA, 1953, 2707. Ridicarea ... la nivelul cerințelor maselor este o sarcină de primă urgență... ce stă în fața Comitetului de radio. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, 223, 2/3. Trebuiesc observate cerințele scenei. GHEREA, ST. CR. II 248.
• CERÍNȚĂ, cerințe, Nevoie, pretenție; exigență. – Din cere + -ință.
• CERÍNȚĂ ~e f. 1) Fapt care este indispensabil pentru satisfacerea unor necesități curente. ~ de bază. 2) Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat; exigență. ~a epocii noastre. ~ele oamenilor. /a cere + suf. ~ința
• cerință f. cerere neapărată.
• cerínță f., pl. e și (nord) ĭ. Exigență, ceĭa ce se cere, ceĭa ce trebuĭe să facĭ: principala cerință a soldatuluĭ e să fie disciplinat.
• CERÍNȚĂ s. 1. exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință, (înv. și reg.) niștotă, (înv.) nevoință, nevoire, recerință, (fig.) comandament. (~ele epocii noastre.) 2. cerere, deziderat, dorință, exigență, (înv.) postulat. (O ~ îndreptățită.) 3. necesitate, nevoie, solicitare, trebuință. (Ține seama de ~ele pieței.)

Sinonimul cuvântului cerință

Testează-te!