Dicționar de sinonime

Sinonime armonie

Cuvântul „armonie” are următoarele sinonime:

armonie ( substantiv )
  1. potrivire, concordie, consens, bună-înțelegere
  2. concordanță, echilibru, simetrie, proporție
  3. muzicalitate, sonoritate, melodie
Alte sinonime:
  • acord
  • bună înțelegere
  • omogenitate
  • regularitate
  • unanimitate


Sinonime Apropiate

  • concordanță - potrivire, congruență, acord, consonanță, armonie, concordie
  • corespondență - scrisoare, epistolă, poștă, potrivire, armonie, analogie, concordanță, simetrie, coerență
  • concordie - bună-înțelegere, armonie, acord, congruență
  • consens - acord, înțelegere, potrivire, armonie
  • pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
  • potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
  • inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
  • înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
  • nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
  • nimereală - potrivire, potriveală, brodire, coincidență, concordanță, întâmplare, prilej, oportunitate, incidență
  • coincidență - potrivire, congruență, concordanță, suprapunere
  • conformitate - potrivire, concordanță, consonanță, congruență
  • consonanță - potrivire, armonizare, acord, concordanță, convergență
  • cumpănă - cântar, balanță, boloboc, măsură, echilibru, armonie, primejdie, pericol, încercare
  • disonanță - nepotrivire, neconcordanța

Dex armonie

  • armónie2 armonică
  • armonie1 1 Potrivire desăvârșită a părților unui întreg. 2 Bună înțelegere între două persoane, două colectivități 3 (; la Leibniz; ) ~ prestabilită Raport mutual între monade, care nu rezultă din acțiunea uneia asupra celeilalte, ci din dezvoltarea lor paralelă, stabilită mai dinainte de puterea divină. 4 Consonanța sunetelor concomitente și în succesiune produse de voci sau de instrumente muzicale. 5 Concert de orchestră. 6 Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. 7 ~ vocalică Fenomen fonetic de potrivire a timbrului vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. 8 Succesiune de unități prozodice care produc un efect armonios cadență. 9 Eufonie. 10 ~ imitativă Frază, vers care, printr-o anumită eufonie, sugerează un zgomot din natură, un obiect onomatopee. 11 (; ; ) ~iile trupului Echilibru organic.
  • ARMÓNIE2, armonii, Armonică. – armonică, armonie1.


Sinonimul cuvântului armonie

Sinonimul cuvântului armonie


Testează-te!