Dicționar de sinonime
Sinonime armonie
Cuvântul „armonie” are următoarele sinonime:
armonie ( substantiv )
- potrivire, concordie, consens, bună-înțelegere
- concordanță, echilibru, simetrie, proporție
- muzicalitate, sonoritate, melodie
Alte sinonime:
- acord
- bună înțelegere
- omogenitate
- regularitate
- unanimitate
Sinonime Apropiate
- concordanță - potrivire, congruență, acord, consonanță, armonie, concordie
- corespondență - scrisoare, epistolă, poștă, potrivire, armonie, analogie, concordanță, simetrie, coerență
- concordie - bună-înțelegere, armonie, acord, congruență
- consens - acord, înțelegere, potrivire, armonie
- pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
- înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
- nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
- nimereală - potrivire, potriveală, brodire, coincidență, concordanță, întâmplare, prilej, oportunitate, incidență
- coincidență - potrivire, congruență, concordanță, suprapunere
- conformitate - potrivire, concordanță, consonanță, congruență
- consonanță - potrivire, armonizare, acord, concordanță, convergență
- cumpănă - cântar, balanță, boloboc, măsură, echilibru, armonie, primejdie, pericol, încercare
- disonanță - nepotrivire, neconcordanța
Dex armonie
- armónie2 armonică
- armonie1 1 Potrivire desăvârșită a părților unui întreg. 2 Bună înțelegere între două persoane, două colectivități 3 (; la Leibniz; ) ~ prestabilită Raport mutual între monade, care nu rezultă din acțiunea uneia asupra celeilalte, ci din dezvoltarea lor paralelă, stabilită mai dinainte de puterea divină. 4 Consonanța sunetelor concomitente și în succesiune produse de voci sau de instrumente muzicale. 5 Concert de orchestră. 6 Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziție. 7 ~ vocalică Fenomen fonetic de potrivire a timbrului vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. 8 Succesiune de unități prozodice care produc un efect armonios cadență. 9 Eufonie. 10 ~ imitativă Frază, vers care, printr-o anumită eufonie, sugerează un zgomot din natură, un obiect onomatopee. 11 (; ; ) ~iile trupului Echilibru organic.
- ARMÓNIE2, armonii, Armonică. – armonică, armonie1.