Dicționar de sinonime

Sinonime constrângere

Cuvântul „constrângere” are următoarele sinonime:

constrângere ( substantiv )
  • forțare
  • obligare
  • silire
  • somare
  • violentare
  • asuprire
  • siluire
  • forță
  • coerciție
  • severitate


Sinonime Apropiate

  • presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
  • strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
  • fortificație - fortăreață, întăritură, bastion
  • încercare - verificare, probă, experimentare, tentativă, efort, strădanie, silință, sforțare, greutate
  • opinteală - efort, sforțare, opintire, încordare
  • cetățuie - citadelă, fortăreață
  • citadelă - cetățuie, fortăreață, întăritură
  • cetate - fortăreață, fortificație, fort, întăritură
  • fort - fortăreață, fortificație
  • baricadă - întăritură, fortăreață, fortificație, zid, obstacol, baraj, piedică, opreliște, stop
  • forță - putere, tărie, dinamism, vigoare, energie, capacitate, violență, presiune, constrângere
  • strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
  • strășnicie - severitate, rigoare, duritate
  • tihni - a-i prii, a satisface, a conveni, a reconforta, a mulțumi, a bucura
  • viola - a silui, a necinsti, a deflora, a batjocori, a nesocoti, a forța, a călca, a contraveni, a profana

Dex constrângere

  • constrângere 1 Silire. 2 Asuprire.
  • CONSTRẤNGERE, constrângeri, Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare. ♦ Asprime, rigoare. – constrânge.
  • CONSTRÂNGERE Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei, forțare. .
  • constrângere f. fapta de a constrânge și starea persoanei constrânse.
  • constrấnge 1 A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie a forța, a obliga. 2 A obliga prin lege.
  • CONSTRẤNGE, constrấng, III. A sili pe cineva să facă un lucru; a forța, a obliga; a soma. – Con1- + strânge (după contraindre). constringere.
  • CONSTRẤNGE, constrấng, III. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. – Con1- + strânge (după contraindre). constringere.
  • CONSTRÎ́NGE, constrîng, III. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța. Nu vrei să scrii articolul? Haide, admit! Nu te constrîng. C. PETRESCU, C. V. 339. – Forme gramaticale: constrînsei, constrîns.
  • CONSTRÎ́NGERE, constrîngeri, Acțiunea de a constrînge; silire, obligare, forțare. ♦ Asprime, rigoare. Nu mai simțeam constrîngerile internatului. GALACTION, O. I 16.
  • CONSTRÂNGE III. A sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. .


Sinonimul cuvântului constrângere

Sinonimul cuvântului constrângere


Testează-te!