Dicționar de sinonime
Sinonime constrângere
Cuvântul „constrângere” are următoarele sinonime:
constrângere ( substantiv )
- forțare
- obligare
- silire
- somare
- violentare
- asuprire
- siluire
- forță
- coerciție
- severitate
Sinonime Apropiate
- presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
- strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
- fortificație - fortăreață, întăritură, bastion
- încercare - verificare, probă, experimentare, tentativă, efort, strădanie, silință, sforțare, greutate
- opinteală - efort, sforțare, opintire, încordare
- cetățuie - citadelă, fortăreață
- citadelă - cetățuie, fortăreață, întăritură
- cetate - fortăreață, fortificație, fort, întăritură
- fort - fortăreață, fortificație
- baricadă - întăritură, fortăreață, fortificație, zid, obstacol, baraj, piedică, opreliște, stop
- forță - putere, tărie, dinamism, vigoare, energie, capacitate, violență, presiune, constrângere
- strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
- strășnicie - severitate, rigoare, duritate
- tihni - a-i prii, a satisface, a conveni, a reconforta, a mulțumi, a bucura
- viola - a silui, a necinsti, a deflora, a batjocori, a nesocoti, a forța, a călca, a contraveni, a profana
Dex constrângere
- constrângere 1 Silire. 2 Asuprire.
- CONSTRẤNGERE, constrângeri, Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare. ♦ Asprime, rigoare. – constrânge.
- CONSTRÂNGERE Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei, forțare. .
- constrângere f. fapta de a constrânge și starea persoanei constrânse.
- constrấnge 1 A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie a forța, a obliga. 2 A obliga prin lege.
- CONSTRẤNGE, constrấng, III. A sili pe cineva să facă un lucru; a forța, a obliga; a soma. – Con1- + strânge (după contraindre). constringere.
- CONSTRẤNGE, constrấng, III. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. – Con1- + strânge (după contraindre). constringere.
- CONSTRÎ́NGE, constrîng, III. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța. Nu vrei să scrii articolul? Haide, admit! Nu te constrîng. C. PETRESCU, C. V. 339. – Forme gramaticale: constrînsei, constrîns.
- CONSTRÎ́NGERE, constrîngeri, Acțiunea de a constrînge; silire, obligare, forțare. ♦ Asprime, rigoare. Nu mai simțeam constrîngerile internatului. GALACTION, O. I 16.
- CONSTRÂNGE III. A sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. .