Dicționar de sinonime
Sinonime corupțiune
Cuvântul „corupțiune” are următoarele sinonime:
corupțiune ( substantiv )
- adulterare
- alterare
- alterație
- alterațiune
- coruptibilitate
- corupție
- decadență
- decădere
- declasare
- decompoziție
- degenerare
- degenerescență
- degradare
- degradație
- degradațiune
- delicvescență
- denaturare
- depravare
- desfătare
- desfrânare
- desfrâu
- destrăbălare
- dezmăț
- falsificare
- imoralitate
- malversație
- perdiție
- perversitate
- perversiune
- pervertire
- pestilență
- pierzanie
- pierzare
- preacurvie
- preacurvire
- preaiubire
- prevaricare
- putreziciune
- seducere
- stricăciune
- turpitudine
- venalitate
- viciu
- cangrenă
- descompunere
- putrejune
- putrefacție
- deșănțare
- aselghiciune
- aselghie
Sinonime Apropiate
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
- desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
- desfrânare - dezmăț, corupție
- desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
- declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
- infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare
- minciună - neadevărat, denaturare, falsificare, scorneală, plăsmuire, duplicitate, ipocrizie, viclenie, perfidie
- gangrenă - rană (rea), putrefacție, descompunere
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
Dex corupțiune
- corúpție 1 Alterare. 2 Seducere. 3 Depravare. 4 Abatere de la cinste. 5 Abdicare de la o datorie.
- CORÚPȚIE, corupții, 1. Abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. – Din corruption, corruptio, -onis.
- CORÚPȚIE, corupții, 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. – Din corruption, coruptio, -onis.
- CORÚPȚIE, corupții, 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrînare, depravare. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat. EMINESCU, O. I 29. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) corupțiúne (HOGAȘ, DR. II 167, CARAGIALE, O. VII 261)
- CORÚPȚIE 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, pervertire; venalitate. .
- CORÚPȚIE abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, pervertire, venalitate. (< fr. corruption, lat. corruptio)
- CORÚPȚIE ~i f. Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. /<fr. corruption, lat. corruptio, ~onis
- corupțiune corupție
- CORUPȚIÚNE corupție.
- corupți(un)e f. 1. fapta și efectul coruperii; 2. starea celui corupt.
Sinonimul cuvântului corupțiune