Dicționar de sinonime
Sinonime cutezător
Cuvântul „cutezător” are următoarele sinonime:
cutezător ( adjectiv )
- îndrăzneț
- brav
- curajos
- dârz
- neînfricat
- viteaz
- temerar
Alte sinonime:
- inimos
- semeț
- intrepid
- petulant
- bărbat
- voinic
- hrăbor
- neînfricoșat
Sinonime Apropiate
- curajos - brav, îndrăzneț, neînfricat, viteaz, dârz, temerar
- viteaz - cutezător, temerar, eroic, curajos, dârz, imbatabil, îndrăzneț
- temerar - îndrăzneț, curajos, neînfricat, cutezător
- eroic - brav, curajos, temerar, vitejesc, îndrăzneț, măreț, impunător, grandios, impozant
- dârz - curajos, hotărât, cutezător, aprig, înverșunat, brav, inimos, neclintit, neînduplecat
- înfipt - împlântat, vârât, fixat, îndrăzneț, temerar, cutezător
- bărbătesc - viguros, destoinic, tare, viril, masculin, puternic, curajos, îndrăzneț, cutezător
- brav - curajos, temerar
- șoim - erete, om viteaz, curajos, temerar, semeț, aprig
- tenace - stăruitor, dârz, perseverent, consecvent, persistent
- eroism - bravură, curaj, vitejie, voinicie
- ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
- împotrivi - a se opune, a se contra, a rezista, a brava
- îndârji - a se înverșuna, a se încăpățâna, a rezista, a se opune, a fi dârz, a înfrunta
- înfigăreț - îndrăzneț, băgăcios, insistent, înfipt
Dex cutezător
- cutezător, ~oare , 1-6 (Persoană) care cutează (1-3).
- CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, , și (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneț, curajos, temerar. – Cuteza + -ător.
- CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, Care cutează, care dovedește cutezanță sau are o atitudine sau o comportare curajoasă, îndrăzneață, hotărîtă. Străinul care privea cu ochii săi cutezători, cenușii, întoarse capul spre fereastră. DUMITRIU, N. 265. Ieri leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8. Mintea mea se limpezește, e din nou cutezătoare. MACEDONSKI, O. I 275. Duh neastîmpărat și cutezător, în predicele sale ... înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136. ◊ (Rar despre obiecte concrete) I-oi închina eu capul C-un paloș cutezător. TEODORESCU, P. P. 103. ◊ (Substantivat, învechit) Negreșit că ceasul morții ar fi sunat pentru acel cutezător, dacă în căderea sa turbanul nu i s-ar fi desfășurat. NEGRUZZI, S. 1 21.
- CUTEZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dă dovadă de curaj; curajos; îndrăzneț; brav; viteaz. /a cuteza + suf. ~ător
- cutezător a. care are cutezanță.
- cutezătór, -oáre adj. Îndrăzneț.
- CUTEZĂTÓR adj. v. curajos.
- CUTEZĂTOR brav, curajos, dîrz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, ( și ) voinic, hrăbor, neînfricoșat. (Om ~.)
- AUDAX IAPETI GENUS cutezătorul neam al lui Iapet – Horațiu, „Ode”, I, 3, 27. Aluzie la Prometeu, fiul lui Iapet. Epitet dat cutezătorilor.