Dicționar de sinonime

Sinonime cutezător

Cuvântul „cutezător” are următoarele sinonime:

cutezător ( adjectiv )
  • îndrăzneț
  • brav
  • curajos
  • dârz
  • neînfricat
  • viteaz
  • temerar
Alte sinonime:
  • inimos
  • semeț
  • intrepid
  • petulant
  • bărbat
  • voinic
  • hrăbor
  • neînfricoșat


Sinonime Apropiate

  • curajos - brav, îndrăzneț, neînfricat, viteaz, dârz, temerar
  • viteaz - cutezător, temerar, eroic, curajos, dârz, imbatabil, îndrăzneț
  • temerar - îndrăzneț, curajos, neînfricat, cutezător
  • eroic - brav, curajos, temerar, vitejesc, îndrăzneț, măreț, impunător, grandios, impozant
  • dârz - curajos, hotărât, cutezător, aprig, înverșunat, brav, inimos, neclintit, neînduplecat
  • înfipt - împlântat, vârât, fixat, îndrăzneț, temerar, cutezător
  • bărbătesc - viguros, destoinic, tare, viril, masculin, puternic, curajos, îndrăzneț, cutezător
  • brav - curajos, temerar
  • șoim - erete, om viteaz, curajos, temerar, semeț, aprig
  • tenace - stăruitor, dârz, perseverent, consecvent, persistent
  • eroism - bravură, curaj, vitejie, voinicie
  • ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
  • împotrivi - a se opune, a se contra, a rezista, a brava
  • îndârji - a se înverșuna, a se încăpățâna, a rezista, a se opune, a fi dârz, a înfrunta
  • înfigăreț - îndrăzneț, băgăcios, insistent, înfipt

Dex cutezător

  • cutezător, ~oare , 1-6 (Persoană) care cutează (1-3).
  • CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, , și (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneț, curajos, temerar. – Cuteza + -ător.
  • CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, Care cutează, care dovedește cutezanță sau are o atitudine sau o comportare curajoasă, îndrăzneață, hotărîtă. Străinul care privea cu ochii săi cutezători, cenușii, întoarse capul spre fereastră. DUMITRIU, N. 265. Ieri leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8. Mintea mea se limpezește, e din nou cutezătoare. MACEDONSKI, O. I 275. Duh neastîmpărat și cutezător, în predicele sale ... înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136. ◊ (Rar despre obiecte concrete) I-oi închina eu capul C-un paloș cutezător. TEODORESCU, P. P. 103. ◊ (Substantivat, învechit) Negreșit că ceasul morții ar fi sunat pentru acel cutezător, dacă în căderea sa turbanul nu i s-ar fi desfășurat. NEGRUZZI, S. 1 21.
  • CUTEZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dă dovadă de curaj; curajos; îndrăzneț; brav; viteaz. /a cuteza + suf. ~ător
  • cutezător a. care are cutezanță.
  • cutezătór, -oáre adj. Îndrăzneț.
  • CUTEZĂTÓR adj. v. curajos.
  • CUTEZĂTOR brav, curajos, dîrz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, ( și ) voinic, hrăbor, neînfricoșat. (Om ~.)
  • AUDAX IAPETI GENUS cutezătorul neam al lui Iapet – Horațiu, „Ode”, I, 3, 27. Aluzie la Prometeu, fiul lui Iapet. Epitet dat cutezătorilor.


Sinonimul cuvântului cutezător

Sinonimul cuvântului cutezător


Testează-te!