Dicționar de sinonime
Sinonime deșucheat
Cuvântul „deșucheat” are următoarele sinonime:
deșucheat ( adjectiv )
- nebun, țicnit, smintit, într-o ureche
- dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial, obscen
Alte sinonime:
- aiurea
- aiurit
- bezmetic
- corupt
- decăzut
- depravat
- desfrânat
- imoral
- impudic
- indecent
- necuviincios
- nerușinat
- pervertit
- pornografic
- scabros
- scârbos
- stricat
- vicios
- zănatic
- zăpăcit
- zurliu
- alienat
- dement
- descreierat
- înnebunit
deșucheat ( substantiv )
- alienat
- dement
- descreierat
- înnebunit
- nebun
- obscen
- smintit
- țicnit
Sinonime Apropiate
- deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
- înnebunit - nebun, alienat, țicnit, căpiat, scrântit, smintit, aiurit, sonat, apucat
- licențios - imoral, indecent, necuviincios, trivial, libertin, obscen, pornografie, vulgar, deșănțat
- obscen - indecent, imoral, corupt, trivial, nerușinat, josnic, impudic, deșănțat, vulgar
- dement - nebun, smintit, alienat, clătinat
- smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
- trivial - nerușinat, indecent, obscen, necuviincios, ordinar, vulgar
- iresponsabil - inconștient, nebun, smintit, țicnit
- alienat - nebun, smintit
- anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
- descreierat - nebun, smintit
- dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
- psihopat - dezechilibrat, suferind, țicnit, (cam) nebun, smintit
- schizofrenie - demență, scrânteală, nebunie, sminteală
- spurcat - murdar, scârbos, respingător, scârnav, trivial, vulgar, josnic, infam, odios
Dex deșucheat
- deșucheat, ~ă 1 Care este nebun. 2 Care este neastâmpărat. 3 ( oameni, faptele, sentimentele lor) Care este imoral. 4 Îmbrăcat neglijent.
- DEȘUCHEÁT, -Ă, deșucheați, -te, (; despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmățat, destrăbălat, imoral. – de- + șucheat.
- DEȘUCHEÁT, -Ă, deșucheați, -te, ( și ; despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmățat, destrăbălat, imoral. – Des1- + șucheat ( „smintit” < ).
- DEȘUCHEÁT, -Ă, deșucheați, -te, (Despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor) 1. Nebun, smintit, țicnit, într-o ureche. Cei mai mulți erau năzuroși, tembeli și deșucheați. ISPIRESCU, L. 22. ◊ (Substantivat) Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18. 2. Dezmățat, destrăbălat, deșănțat. Vorbe deșucheate. ▭ La Arnoteni pînă și casa unde stăteau părea deșucheată. M. I. CARAGIALE, C. 127. Copilul se scoală și-ncepe iar jocul... Acu mișcările și gesturile sînt și mai deșucheate... Cu-ncetul însă membrele pierd siguranța și simetria mișcărilor. CARAGIALE, O. I 302.
- DEȘUCHEÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival fam. 1) Care nu este obișnuit cu ordinea; dezordonat; neglijent. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieșit din minți; țicnit; smintit; trăsnit. /des- + șucheat
- deșuchĭát și -cheát, -ă adj. (din șuchet). Vest. Șuchet. P. -chĭa-, -chea-, cp. cu truncheat.
- deșucheat
Sinonimul cuvântului deșucheat