Dicționar de sinonime
Sinonime înnebunit
Cuvântul „înnebunit” are următoarele sinonime:
înnebunit ( adverb )
- nebun
- alienat
- țicnit
- căpiat
- scrântit
- smintit
- aiurit
- sonat
- apucat
înnebunit ( substantiv )
- nebun
înnebunit ( adjectiv )
- alienat
- dement
- descreierat
- nebun
- smintit
- țicnit
- sonat
- apucat
- candriu
- căpiat
- deșucheat
- strecheat
- nerod
- prost
- bolând
- pălăurat
- primit
- zăluzit
- zărghit
- săltat
- sărit
- scrântit
- țăcănit
- scos din minți
- aiurit
- zurliu
- stricat la cap
- zăpăcit
- uluit
Sinonime Apropiate
- smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
- zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
- aiurit - zăpăcit, zănatic, zurliu, besmetic, țicnit, nebun
- anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
- dement - nebun, smintit, alienat, clătinat
- deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
- dezechilibrat - descumpănit, dezorientat, tulburat, demoralizat, dezaxat, zăpăcit, nebun, dement, alienat
- zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
- iresponsabil - inconștient, nebun, smintit, țicnit
- alienat - nebun, smintit
- bezmetic - aiurit, zăpăcit, dereglat, pierdut, smintit, țignit
- candriu - zăpăcit, aiurit
- descreierat - nebun, smintit
- apucat - smintit, nebun
- psihopat - dezechilibrat, suferind, țicnit, (cam) nebun, smintit
Dex înnebunit
- înnebunit, ~ă 1 Care și-a pierdut stăpânirea de sine. 2 Dement. 3 Foarte îndrăgostit de cineva sau de ceva.
- ÎNNEBUNÍT, -Ă, înnebuniți, -te, Care și-a pierdut facultățile mintale; nebun; (prin exagerare) surescitat, agitat. – înnebuni.
- ÎNNEBUNÍT, -Ă, înnebuniți, -te, Care este atins de nebunie, de demență; nebun; (prin exagerare) surescitat, agitat. – înnebuni.
- ÎNNEBUNÍT, -Ă, înnebuniți, -te, Care și-a pierdut facultățile mintale, nebun, smintit; (prin exagerare) scos din minți, zăpăcit, uluit. Cîțiva simbriași ai portului aleargă înnebuniți dintr-o parte în alta. SAHIA, N. 39. Înnebunit în bătăi... el recunoaște că a ucis pe Dumitru. GHEREA, ST. CR. II 152. – Variantă: nebunít, -ă (DRĂGHICI, R. 225)
- înnebuni 1 A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine a agasa, a enerva. 2-3 Nu mă ~! Se spune cuiva pentru a exprima (mirarea sau) neîncrederea față de cele auzite. 4 Lasă-mă în pace! 5 A fi atins de demență a se aliena. 6 A ~ după cineva (sau ceva) A-i plăcea cuiva foarte mult cineva sau ceva.
- ÎNNEBUNÍ, înnebunesc, IV. A-și pierde facultățile mintale; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Durerea l-a înnebunit. ◊ Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun.
Sinonimul cuvântului înnebunit