Sinonime debitor

Cuvântul „debitor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• dator - obligat, îndatorat, datornic, debitor
• datornic - dator, debitor
• contribuabil - platnic, plătitor, datornic
• serviabil - săritor, amabil, îndatoritor, complezent, prevenitor, inimos
• legat - obligat, îndatorat, angajat, vânjos, voinic, zdravăn, solid, consistent, închegat
• complezent - amabil, serviabil, îndatoritor, binevoitor, atent
• cotizație - contribuție, procent (datorat)
• obligat - constrâns, silit, ținut, îndatorat, recunoscător
• pacient - răbdător, tenace, perseverent
• răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
• impozit - bir, contribuție, datorie, dare, dajdie
• incumba - a i se impune, a-i reveni, a fi dator, obligat
• insolvabil - falimentar, neplatnic, falit
• iudă - trădător, vânzător, fariseu, fățarnic
• împrumuta - a da, a credita, a oferi, a lua, a se îndatora, a datora, a copia, a imita, a prelua

Dex debitor

• debitor, ~oare 1 ( sume de bani) Care se găsește în debitul2 (2) unui cont. 2-3 , (Persoană fizică sau juridică) care are datorie în bani sau în alte bunuri datornic.
• DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, , și 1. (Despre sume de bani) Care se găsește la debitul2 unui cont; datorat. 2. , și (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din débiteur, debitor.
• DEBITÓR2, -OÁRE, debitori, -oare, și (În opoziție cu creditor) Persoană care datorează cuiva o sumă de bani; datornic. Reclamă îndată prin tribunalul de comerț lichidarea acestei sume... și dacă debitorul va întîrzia cu plata, cere lichidarea lui. ALECSANDRI, O. P. 146.
• DEBITÓR1, -OÁRE, debitori, -oare, (Despre sume de bani, în opoziție cu creditor) Care se găsește la debitul unui cont; datorat. ♦ (Despre titulari de conturi) Care datorează (mărfuri sau sume de bani). Întreprindere debitoare.
• DEBITÓR, -OÁRE (Despre sume de bani) Datorat. // și Datornic; cel care este creditat. ♦ Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. .
• DEBITÓR, -OÁRE I. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat. ◊ (despre conturi) în care debitul2 (2) depășește creditul. II. datornic, cel care este creditat. ◊ persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< fr. débiteur, lat. debitor)

Antonime debitor

• Debitor ≠ creditor

Sinonimul cuvântului debitor

Testează-te!