Dicționar de sinonime
Sinonime obligat
Cuvântul „obligat” are următoarele sinonime:
obligat ( adjectiv )
- constrâns, silit, ținut
- îndatorat, recunoscător
Sinonime Apropiate
- nevoit - obligat, constrâns, forțat, silit
- legat - obligat, îndatorat, angajat, vânjos, voinic, zdravăn, solid, consistent, închegat
- dator - obligat, îndatorat, datornic, debitor
- forțat - impus, silit, silnic, obligat, nefiresc, artificial, căutat, afectat, fals
- prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
- prestanță - ținută (remarcabilă), afirmare, prestigiu, vază
- pudic - rușinos, sfios, decent, reținut, nevinovat
- răspundere - responsabilitate, sarcină, obligație, îndatorire
- regiune - ținut, zonă, loc, teren, meleag, teritoriu
- sobru - moderat, cumpătat, reținut, ponderat, simplu, auster
- substanță - materie, conținut, miez, esență
- fond - conținut, bază, miez, mijloc, esență, nucleu, sâmbure, fundal, sumă
- frugal - sobru, cumpătat, reținut, măsurat, socotit
- harnic - muncitor, activ, sârguincios, vrednic, destoinic, asiduu, zelos, silitor, neobosit
- impus - comandat, ordonat, obligatoriu, silnic
Dex obligat
- obligat, ~ă 1 Constrâns. 2-3 ( oameni) Care (este sau) trebuie să fie recunoscător. 4 (Rar) Obligatoriu.
- OBLIGÁT, -Ă, obligați, -te, 1. (Adesea substantivat) Care este îndatorat sau recunoscător cuiva pentru un serviciu făcut. 2. (Rar) Care nu poate lipsi; obligatoriu. 3. Care este constrâns, silit să facă un anumit lucru. – obliga.
- OBLIGÁT, -Ă, obligați, -te, Care simte recunoștință; îndatorat. (Substantivat) Cum vezi, eu sînt obligatul dumitale. C. PETRESCU, R. DR. 109.
- OBLIGÁT, -Ă 1. Căruia i se impune cu necesitate să facă ceva; care este constrâns să facă ceva. 2. Obligatoriu. 3. Îndatorat, recunoscător. .
- obligat a. 1. îndatorat; 2. recunoscător: rămân obligatul d-tale.
- *obligát, -ă adj. Îndatorat, care a primit serviciĭ: îțĭ rămîn obligat.
- oblega obliga
- obliga 1 A constrânge. 2 A impune. 3-4 A (se) îndatora. 5 A-și lua o sarcină a se angaja.
- obligui obliga
- OBLIGÁ, oblig, I. 1. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. și A (se) îndatora. 3. A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. – Din obligare, obliger.