Sinonime decepționat

Cuvântul „decepționat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• tripotaj - escrocherie, potlogărie, înșelătorie
• falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
• iluzoriu - înșelător, amăgitor, ireal, irealizabil
• impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
• amăgitor - înșelător, seducător, iluzoriu, mincinos, himeric
• aparent - nereal, iluzoriu, imaginar, înșelător, părelnic, fals, evident, vădit, vizibil
• ars - fript, pârlit, pârjolit, păcălit, înșelat, derutat, tras pe sfoară
• cacealma - păcăleală, înșelătorie
• deziluzie - dezamăgire, decepție, insucces, amărăciune
• fraudă - înșelătorie, furt, hoție, pungășie, șarlatanie, delapidare, escrocherie, coțcărie
• fript - ars, prăjit, pârjolit, înșelat, păcălit, păgubit
• specios - aparent, iluzoriu, înșelător, amăgitor
• trădător - vânzător, delator, perfid, înșelător, infam, infidel, necredincios
• mincinos - nesincer, prefăcut, ipocrit, fățarnic, perfid, fariseu, duplicitar, fals, născocit
• fals - neadevărat, contrafăcut, plăsmuit, artificial, denaturat, fictiv, prefăcut, simulat, fățarnic

Dex decepționat

• decepționat2, ~ă Care a suferit o decepție dezamăgit, deziluzionat.
• decepționat1 1-2 Decepție (1-2).
• DECEPȚIONÁT, -Ă, decepționați, -te, Care a suferit o decepție; dezamăgit, deziluzionat. – decepționa.
• DECEPȚIONÁT, -Ă, decepționați, -te, Care a suferit o decepție, care a fost înșelat în speranțele lui; dezamăgit, deziluzionat. Cometa nu se ivi. O parte din lume plecă acasă decepționată. MACEDONSKI, O. III 90. În «Rolla» Musset zugrăvește un tip decepționat, un pesimist contemporan lui. GHEREA, ST. CR. II 319. – Pronunțat: -ți-o-.
• *decepționát, -ă adj. Cuprins de decepțiune, înșelat în speranță. V. buzat.
• decepționa 1-2 A înșela (speranțele sau) încrederea cuiva a dezamăgi, a deziluziona.
• DECEPȚIONÁ, decepționez, I. A înșela speranțele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepție; a dezamăgi, a deziluziona. – Din decepție.
• DECEPȚIONÁ, decepționez, I. A cauza o decepție, a înșela așteptările sau speranțele cuiva; a dezamăgi, a deziluziona. Spuneam secretarului companiei care mă decepționase: Mă duc în provincie. CAMIL PETRESCU, T. III 493. – Pronunțat: -ți-o-.
• DECEPȚIONÁ I. A provoca o decepție; a dezamăgi. .
• DECEPȚIONÁ tr. a provoca o decepție; a deziluziona, a dezamăgi. (< decepție + -ona)

Sinonimul cuvântului decepționat

Testează-te!