Sinonime deducție

Cuvântul „deducție” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• argument - motivare, motiv, dovadă, explicație, raționament, probă
• demonstrație - probă, dovadă, raționament, argument, exhibiție, manifestație, miting, protest
• presimțire - intuire, bănuială, anticipare, prevestire, deducție, presentiment
• judecată - minte, intelect, inteligență, spirit, rațiune, raționament, chibzuire, idee, gând
• încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
• învățământ - educație, instrucție, cultură, concluzie, învățătură, îndrumare, sfat, lecție
• manifestație - demonstrație, miting, manifestare
• memorandum - memorial, document, motivare, argumentare, memoriu
• motiv - cauză, pricină, rațiune, temei, dovadă, pretext, argument, scuză, prilej
• obiecție - observație, contraargument, contestație, reproș, critică
• comentariu - interpretare, explicație, glosare, adnotare, tâlcuire
• considerent - idee, opinie, părere, argument, motiv, cauză, temei, rațiune, mobil
• cugetare - gândire, reflecție, raționament, judecată, meditare, aforism, maximă, sentință, dicton
• deci - așadar, prin urmare, în consecință, carevasăzică
• deduce - a concluziona, a conchide, a deriva, a desprinde, a trage o concluzie

Dex deducție

• dedúcție 1-2 Derivare (a unei judecăți particulare sau) a unui fapt (dintr-o judecată generală sau) dintr-un alt fapt deducere (1-2), dedus1 (1-2). 3 Deducere (3). 4 Scădere. 5 Deducere (5). 6 Consecință. 7 Concluzie a unui raționament.
• DEDÚCȚIE, deducții, Formă de raționament în care concluzia rezultă din premise; consecință, concluzie a unui raționament. ◊ Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. – Din déduction, deductio, -onis.
• DEDÚCȚIE, deducții, Consecință, concluzie a unui raționament. ◊ Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. – Din déduction, deductio, -onis.
• DEDÚCȚIE, deducții, Raționament prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. Pe lîngă această teorie, adaugă... o garnitură de argumentări, de deducții, de abstracții. GHEREA, ST. CR. II 58. – Variantă: deducțiúne (pronunțat -ți-u-) (GHEREA, ST. CR. I 362)
• DEDÚCȚIE Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. .
• DEDÚCȚIE formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. (< fr. déduction, lat. deductio)

Sinonimul cuvântului deducție

Testează-te!