Dicționar de sinonime
Sinonime defecțiune
Cuvântul „defecțiune” are următoarele sinonime:
defecțiune ( substantiv )
- defect
- defectare
- deranjament
- dereglare
- disfuncționalitate
- abandon
- apostazie
- dezertare
- dezerțiune
- fugă de la datorie
- defecție
Sinonime Apropiate
- deranjament - dereglare, tulburare, defect, indigestie, diaree
- părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- șchiopăta - a șonticăi, a se poticni, a funcționa rău, a fi defect
- șchiop - schilod, infirm, cotonog, șontorog, defectuos, imperfect
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- hibă - neajuns, defect, lipsă
- impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
- insuficiență - lipsă, neajuns, defect
- lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
- lepăda - a arunca, a azvârli, a înlătura, a îndepărta, a abandona, a renunța, a părăsi, a se dezice, a se schimba
- lăsa - a părăsi, a abandona, a renunța, a lepăda, a ceda, a îngădui, a permite, a admite, a învoi
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- abdica - a renunța, a abandona
- anomalie - abatere, deviere, deturnare, defect, cusur, meteahnă
Dex defecțiune
- defecțiune 1 Refuz de a îndeplini o misiune. 2 Fugă de la datorie. 3 Dezertare. 4-5 Părăsire (a unui crez sau) a unui partid. 6-8 Deranjament care împiedică un mecanism să (mai) funcționeze (bine). 9-10 Perturbare care împiedică buna desfășurare (a unei acțiuni sau) a unui plan.
- DEFECȚIÚNE, defecțiuni, Deranjament, defect care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat, a unui mecanism, desfășurarea normală a unei acțiuni etc. – Din defect. défection, defectio, -onis.
- DEFECȚIÚNE, defecțiuni, Refuz de a îndeplini o misiune, fugă de la datorie; dezertare. Pe-alocuri au fost mici defecțiuni și n-aș dori să avem și noi surprize. REBREANU, R. II 228.
- DEFECȚIÚNE 1. Neîndeplinire a unei sarcini; abandonare a unei cauze etc.; dezertare. 2. Deranjament, defect (care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc.) .
- DEFECȚIÚNE 1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc. 2. deranjament care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc. (< fr. défection, lat. defectio)
- DEFECȚIÚNE ~i f. Deranjament care nu permite unui sistem tehnic să funcționeze normal; defect. /<fr. defection, lat. defectio, ~onis
- defecțiune f. părăsirea unui partid.
- *defecțiúne f. (lat. défectio, -ónis). Părăsirea unuĭ partid orĭ uneĭ armate, dezertare. – Și -écție.
- defécție defecțiune
- DEFÉCȚIE defecțiune.