Dicționar de sinonime
Sinonime discredita
Cuvântul „discredita” are următoarele sinonime:
discredita ( verb )
- a compromite
- a calomnia
- a denigra
Alte sinonime:
- calomnia
- compromite
- a [se] bârfi
- a [se] blama
- a [se] calomnia
- a [se] cleveti
- a [se] defăima
- a [se] denigra
- a [se] ponegri
- a [se] detracta
- a [se] vitupera
- a [se] ocărî
- a [se] huli
- a [se] năpăstui
- a povesti
- a [se] publica
- a [se] balamuți
- a [se] măscări
- a [se] mozaviri
- a [se] pohlibui
- a [se] ponosi
- a [se] ponoslui
- a [se] prilesti
- a [se] vrevi
- a [se] încondeia
- a [se] înnegri
- a [se] compromite
- a [se] pierde
- a descalifica
- a defăima
- a ponegri
Sinonime Apropiate
- calomnia - a defăima, a blama, a denigra, a ponegri, a bârfi, a huli, a discredita, a insulta
- defăima - a ponegri, a calomnia, a huli, a desconsidera, a bârfi, a blama, a denigra, a discredita, a ocărî
- înnegri - a cerni, a smoli, a întuneca, a ponegri, a defăima, a huli, a denigra, a calomnia, a se bronza
- cleveti - a bârfi, a denigra, a calomnia, a defăima
- compromite - a discredita, a dezonora, a face de râs, a terfeli, a primejdui, a amenința, a periclita
- periclita - a primejdui, a compromite
- sabotaj - subminare, uneltire, compromitere, împiedicare
- submina - a compromite, a boicota, a torpila, a săpa, a periclita, a roade, a măcina
- știrbi - a ciobi, a sparge, a ciunti, a vătăma, a leza, a compromite
- huli - a ocări, a defăima, a calomnia
- încondeia - a calomnia, a defăima, a bârfi, a ponegri
- murdări - a păta, a mânji, a îngăla, a întina, a înjosi, a compromite, a profana, a pângări, a necinsti
- bârfeală - cleveteală, bârfă, defăimare, calomnie, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism
- bârfi - a defăima, a ponegri, a calomnia, a cârti, a huli, a ocărî
- cleveteală - bârfeală, bârfă, denigrare, ponegrire, calomnie, defăimare
Dex discredita
- discredita / ~tez / discréditer] ( oameni) 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, încrederea altora, buna reputație a (se) compromite.
- DISCREDITÁ, discreditez, I. și A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. – Din discréditer.
- DISCREDITÁ, discreditez, I. (Cu privire la o persoană, o organizație, o concepție etc.) A face să-și piardă creditul, încrederea altora, considerația, a strica reputația. compromite, defăima. Prin pamflete... ai căutat să discreditezi pe membrii comitetului mîntuirii publice. CAMIL PETRESCU, T. II 603. Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze. CARAGIALE, O. III 211. ◊ S-a discreditat printr-o acțiune nejustă.
- DISCREDITÁ I. , A face ca cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea, creditul altora, a(-și) strica reputația. .
- DISCREDITÁ tr., a(-și) pierde reputația, a (se) compromite. (< fr. discréditer)
- A DISCREDITÁ ~éz tranz. (persoane, teorii, organizații etc.) A face să se discrediteze; a compromite. /<fr. discréditer
- A SE DISCREDITÁ mă ~éz intranz. A-și pierde creditul, reputația; a se compromite. /<fr. discréditer
- discredità v. 1. a face să cază în discredit; 2. a pierde creditul.
- descredita discredita
- * discreditéz v. tr. (fr. discréditer. V. a-creditez). Fac să cadă în discret, compromit, îm perd creditu: omu politic se poate discredita ca și negustoru.