Sinonime deliberativ

Cuvântul „deliberativ” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• hotărâtor - decisiv, determinant, important, esențial, concludent
• concludent - hotărâtor, grăitor, edificator, decisiv, probant
• convingător - hotărâtor, concludent, grăitor, decisiv, edificator, valabil
• crucial - esențial, capital, decisiv, fundamental, hotărâtor, substanțial, nodal
• decisiv - hotărâtor, esențial, fundamental
• determinant - decisiv, hotărâtor, categoric, esențial, important, capital, fundamental
• zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
• fundamental - esențial, principal, definitoriu, capital, decisiv
• grăitor - convingător, concludent, edificator, decisiv
• dominant - preponderent, precumpănitor, relevant, specific, caracteristic, definitoriu, particular
• capital - esențial, fundamental, decisiv, substanțial, vital, majusculă, verzală, mare, sumă
• major - vârstnic, matur, mare, important, principal, deosebit, esențial, fundamental, hotărâtor

Dex deliberativ

• deliberativ, ~ă 1 Care deliberează (1) având dreptul de a lua o hotărâre. 2 Vot ~ Vot al cărui rezultat este obligatoriu. 3 Gen ~ Gen în care oratorul își propune a face să se adopte sau să se respingă o hotărâre. 4 , (; ; ) Propoziție ~ă (Propoziție) interogativă dubitativă. 5 ( manifestări ale oamenilor) Care denotă echilibru.
• DELIBERATÍV, -Ă, deliberativi, -e, Care deliberează având dreptul de a lua o hotărâre. ◊ Vot deliberativ = vot al cărui rezultat este obligatoriu. – Din délibératif, deliberativus.
• DELIBERATÍV, -Ă, deliberativi, -e, Care deliberează, avînd dreptul de a lua o hotărîre. Organ deliberativ. ◊ Vot deliberativ = (în opoziție cu vot consultativ) drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei nu numai de a discuta, de a-și spune părerea, ci și de a vota, de a hotărî prin vot.
• DELIBERATÍV, -Ă Referitor la o deliberare, de deliberare. ◊ Vot deliberativ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. .
• DELIBERATÍV, -Ă 1. care deliberează. ♦ vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului. (< fr. délibératif, lat. deliberativus)
• DELIBERATÍV ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu consultativ) Care deliberează; în drept să ia anumite decizii. ◊ Vot ~ vot cu caracter decisiv și rezultat obligatoriu. /<fr. délibératif, lat. deliberativus

Sinonimul cuvântului deliberativ

Testează-te!