Sinonime destrăbălare

Cuvântul „destrăbălare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
• corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
• perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
• decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
• pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
• desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
• desfrânare - dezmăț, corupție
• desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
• degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
• mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
• declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
• gangrenă - rană (rea), putrefacție, descompunere
• pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
• probitate - cinste, onestitate, moralitate
• recesiune - declin, decădere, criză, regres

Dex destrăbălare

• destrăbălare 1 Pierdere a moralității, a corectitudinii destrăbălat1 (1), stricare, stricăciune. 2 Stare de decădere morală a cuiva corupție, decadență, desfrâu, destrăbălat1 (2), dezmăț, imoralitate, perdiție, pierzare, viciu, destrăbălăciune, destrăbălătură, destrămare (6), destrămătură (4). 3 Depravare. 4 Petrecere destrăbălată destrăbălat1 (4).
• DESTRĂBĂLÁRE, destrăbălări, Faptul de a se destrăbăla, de a fi destrăbălat; desfrâu, dezmăț. – destrăbăla.
• DESTRĂBĂLÁRE Faptul de a fi destrăbălat; desfrînare, desfrîu, dezmăț. Poate că destrăbălarea și decăderea oamenilor între cari trăia îi dădeau tristețea-i înțeleaptă, completa-i lipsă de trufie și de îmbătare. GALACTION, O. I 302.
• destrăbălare f. desfrânare. .
• destrăbăláre f., pl. ărĭ. Desfrîŭ. – Rar. stră-.
• destrăbăla 1 A-și pierde moralitatea, corectitudinea a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna, a se dezmăța, a se perverti, a se strica, a se vicia, a se sminti, a se destrăma (12). 2 ( femei) A duce o viață extrem de imorală, lăsându-se dominat de patimi . curvi (5), preacurvi.
• DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, I. A duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate. – Probabil din destrăbălat.
• DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, I. A se deda la o viață desfrînată, a avea purtări dezmățate.
• A SE DESTRĂBĂLÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de petreceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se strica; a se desfrâna; a se deprava. /Din destrăbălat

Sinonimul cuvântului destrăbălare

Testează-te!