Sinonime disprețui

Cuvântul „disprețui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
• defăima - a ponegri, a calomnia, a huli, a desconsidera, a bârfi, a blama, a denigra, a discredita, a ocărî
• disgrațiat - desconsiderat, disprețuit, subestimat, subapreciat
• huli - a ocări, a defăima, a calomnia
• insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
• nesocoti - a desconsidera, a ignora, a uita, a neglija, a nu ține cont, a trece cu vederea
• bagateliza - a minimaliza, a subaprecia, a desconsidera
• bârfi - a defăima, a ponegri, a calomnia, a cârti, a huli, a ocărî
• desconsidera - a disprețui
• dispreț - desconsiderare, nesocotire, subapreciere
• detesta - a disprețui, a desconsidera, a urî
• stigmatiza - a înfiera, a dezonora, a defăima
• subestima - a subaprecia, a minimaliza, a subevalua, a subaprecia
• sudui - a înjura, a insulta, a ocărî
• umili - a se smeri, a se supune, a se pleca, a înjosi, a jigni, a rușina, a desconsidera

Dex disprețui

• disprețuí 1-2 A avea dispreț (1-2) față de cineva sau ceva. 3-4 A trata cu dispreț (1-2) pe cineva sau ceva. 5 A nu lua în seamă a nesocoti. 6 A ocărî. 7 A se deprecia. 8 ( oameni) A nu se suporta.
• DISPREȚUÍ, disprețuiesc, IV. A avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă. – Dispreț + -ui.
• DISPREȚUÍ, disprețuiesc, IV. A trata cu dispreț, a nu lua în seamă, a nesocoti, a nu pune preț (pe cineva sau pe ceva); a desconsidera. Vom face tot, ca oameni cumsecade, care nu disprețuiesc petrecerile. SADOVEANU, Z. C. 61. O pizmuiseră pe răposată și o urau, după cum și dînsa le disprețuise. M. I. CARAGIALE, C. 155. Mi-a disprețuit porunca – nu tăgădui. DAVILA, V. V. 70. ◊ Cu dureroasă surpriză, învăța să disprețuiască și să urască. C. PETRESCU, C. V. 122. ◊ reciproc. Se urau... sau numai se disprețuiau. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 98. – Variantă: (învechit) desprețuí (NEGRUZZI, S. I 19, ALEXANDRESCU, M. 6) IV.
• DISPREȚUÍ IV. A avea dispreț pentru cineva sau pentru ceva, a desconsidera pe cineva. ♦ A nu prețui pe cineva sau ceva. .
• DISPREȚUÍ tr. a avea dispreț pentru cineva sau ceva; a desconsidera. (< dispreț)
• A DISPREȚUÍ ~iésc tranz. A trata cu dispreț; a desconsidera. /dispreț + suf. ~ui
• desprețui disprețui
• DESPREȚUÍ IV disprețui.
• desprețuì v. 1. a avea, a arăta despreț; 2. fig. a nu se teme de: viteazul desprețuește moartea.

Antonime disprețui

• A disprețui ≠ a aprecia, a prețui, a respecta

Sinonimul cuvântului disprețui

Testează-te!