Sinonime dregătorie

Cuvântul „dregătorie” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• demnitate - onoare, autoritate, ținută, vrednicie, rang, ierarhie, treaptă, dregătorie
• grad - nivel, stadiu, treaptă, rang, funcție, poziție
• poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
• titlu - calitate, atribut, demnitate, calificare, rang
• treaptă - rang, grad, nivel, ierarhie, etapă, fază, moment
• ierarhie - rang, treaptă, stare, ordine, succesiune, scară
• funcție - post, serviciu, slujbă, profesie, grad, rang, poziție, rol, sarcină
• păstrător - cruțător, econom, chibzuit, strângător
• percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
• prescurta - a scurta, a abrevia, a reduce, a condensa, a concentra, a restrânge, a micșora
• presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
• prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
• prohibi - a opri, a interzice, a restrânge, a îngrădi
• rechiziție - sechestrare, preluare, strângere
• recolta - a culege, a strânge, a aduna

Dex dregătorie

• dregătoríe 1 Funcția de dregător (1). 2 Rangul de dregător (1). 3 Din ~ În mod oficial. 4 A-și face ~a A-și îndeplini funcția. 5 Conducere. 6 Poruncă. 7 (Mai ales în Imperiul Roman) Provincia condusă de un dregător (4).
• DREGĂTORÍE, dregătorii, Demnitatea, funcția de dregător. – Dregător + -ie.
• DREGĂTORÍE, dregătorii, (Învechit) Funcție înaltă, demnitate, slujbă laică sau eclesiastică; autoritate publică. Duca-vodă știe că vii și te-așteaptă, dînd porunci la toate dregătoriile pînă la Iași să fii bine primit. SADOVEANU, Z. C. 13. Cu tot respectul cuvenit mesei, cuvenit bătrîneții și dregătoriei părintelui arhondar, cei doi călugări schimbau cu Silviu priviri tainice. GALACTION, O. I 569. Comandantul-șef al oștirii și-a sfîrșit tocmai trebile militărești, ca secretar de stat, la înalta dregătorie ce i-a fost încredințată. MACEDONSKI, O. III 39. ◊ A-și face dregătoria = a-și îndeplini funcția. (Atestat în forma diregătorie) își făcu diregătoria, dar gîndul îi era tot la fata cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. ♦ (Rar) Judecătorie. Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobîndească dreptatea. ISPIRESCU, L. 277. – Variantă: (regional) diregătoríe
• DREGĂTORÍE ~i f. Funcție de dregător; rang înalt. /dregător + suf. ~ie
• dregătorie f. funcțiune înaltă.
• dregătoríe f. (d. dregător). Vechĭ. Funcțiune maĭ însemnată. – Și direg- și dereg-.
• DIREGĂTORÍE dregătorie.
• DREGĂTORÍE s. v. demnitate, poziție, rang, treaptă.

Sinonimul cuvântului dregătorie

Testează-te!