Dicționar de sinonime
Sinonime meșterie
Cuvântul „meșterie” are următoarele sinonime:
meșterie ( substantiv )
- meserie
- meșteșug
- profesiune
- pricepere
- iscusință
- îndemânare
Alte sinonime:
- abilitate
- destoinicie
- dexteritate
- dibăcie
- ingeniozitate
- isteție
- istețime
- îndeletnicire
- ocupație
- știință
- talent
- ușurință
- însușire
- măiestrie
Sinonime Apropiate
- meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
- iscusință - dibăcie, istețime, îndemânare, abilitate, pricepere, talent, meșteșug, artă, ingeniozitate
- măiestrie - artă, meșteșug, iscusință, pricepere, dibăcie, talent, îndemânare mălai, făină de porumb, porumb
- îndemânare - iscusință, dibăcie, pricepere, istețime, agerime
- meserie - îndeletnicire, meșteșug, ocupație, profesiune, carieră
- dibăcie - iscusință, îndemânare, pricepere, măiestrie, abilitate
- stângăcie - neîndemânare, nepricepere
- talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
- virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
- istețime - iscusință, dibăcie, pricepere
- dexteritate - îndemânare, iscusință, dibăcie
- carieră - profesiune, meserie
- îndeletnicire - ocupație, meserie, profesie, profesiune, activitate
- incapacitate - neputință, nepricepere, incompetență
- incompetență - nepricepere, incapacitate, nepregătire
Dex meșterie
- meșterie 1 Meserie 2 Profesiune. 3 Pricepere. 4 Însușire, calitate ascunsă a unui obiect. 5 Secret. 6 Obiect, unealtă, instrument realizat cu îndemânare, pentru un scop practic măiestrie1 (11).
- MEȘTERÍE, meșterii, ( și ) 1. Meserie; profesie. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + -ie.
- MEȘTERÍE, meșterii, ( și ) 1. Meserie; profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + -ie.
- MEȘTERÍE, meșterii, (Rar) Pricepere, îndemînare; măiestrie. Spuneți-mi... De-aveți meșterie, Ca să-mi faceți mie Altă mănăstire. ALECSANDRI, P. P. 191.
- MEȘTERÍE ~i f. pop. 1) Îndeletnicire de orice natură, bazată pe munca manuală calificată; meserie; meșteșug. 2) Măiestrie în lucru; iscusință. /meșter + suf. ~ie
- meșterie f. măestrie: de aveți meșterie să-mi faceți altă mănăstire, chip de pomenire... POP.
- meșteríe f. (d. meșter). Rar. Măĭestrie, pricepere.
- MEȘTERÍE s. v. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndeletnicire, îndemânare, meserie, meșteșug, ocupație, pricepere, profesiune, știință, talent, ușurință.
- meșterie ABILITATE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDELETNICIRE. ÎNDEMÎNARE. MESERIE. MEȘTEȘUG. OCUPAȚIE. PRICEPERE. PROFESIUNE. ȘTIINȚĂ. TALENT. UȘURINȚĂ.