Dicționar de sinonime
Sinonime etic
Cuvântul „etic” are următoarele sinonime:
etic ( adjectiv )
- moral
- cinstit
- de caracter
Sinonime Apropiate
- sufletesc - spiritual, moral, psihologic, imaterial, etic
- sufletește - moralmente, psihic, etic
- virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
- incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
- incorigibil - onest, dintr-o bucată, inflexibil, cinstit, moral, integru
- sperjur - nelegiuit, necinstit, cinic, imoral
- virtuos - moral, cinstit, cast, corect, curat
- piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
- prevestitor - profetic, avertizor, premonitoriu, anticipator
- prob - cinstit, corect, cumsecade
- probitate - cinste, onestitate, moralitate
- problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
- pudoare - decență, sfială, reticență, rezerve, inocență
- smintit - nebun, țicnit, smucit, aiurit, zănatic, bezmetic, zălud, zurliu
- spiritualmente - moralmente
Dex etic
- etic, ~ă 1 Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială. 2 Obiect de învățământ care se ocupă cu studiul eticii (1). 3 Tratat (sau manual, carte) care cuprinde principiile de bază ale eticii (2). 4 Concepție etică (5) specifică unui filozof, unui scriitor 5 Totalitate a normelor de conduită morală care reglementează relațiile dintre oameni precum și atitudinea lor față de societate, de o anumită clasă socială, de stat, de patrie, de familie etc morală. 6 (; itichi, ithiki) Virtute. 7 Care este în conformitate cu principiile eticii (1) eticesc (1). 8 Care aparține eticii (1) eticesc (2). 9 Privitor la etică (1) eticesc (3). 10 Specific eticii (1) eticesc (4). 11 De etică (1) eticesc (5). 12 Calitatea de a fi etic (7).
- ÉTIC, -Ă, etici, -ce, , 1. Studiul teoretic al principiilor și concepțiilor de bază din orice domeniu al gândirii și activității practice. 2. Ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor; morală. 3. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din éthique, ethicus.