Dicționar de sinonime
Sinonime examinator
Cuvântul „examinator” are următoarele sinonime:
examinator ( substantiv )
- analizator
- asistent
- corector
- critic
- judecător
- observator
- revizor
- testor
Sinonime Apropiate
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- probozi - a certa, a critica, a reproșa
- săpuni - a certa, a critica, a mustra
- spectator - privitor, asistent, martor, prezență
- spion - iscoadă, agent, informator, detectiv, observator
- vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
- biciui - a șfichiui, a flagela, a snopi, a satiriza, a ironiza, a critica
- felcer - asistent, agent (medical)
- cronicar - recenzent, critic, cronograf
- hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
- infirmieră - soră, asistentă
- jude - căpetenie, conducător, judecător, jurat, primar, vătaf
- judiciar - judecătoresc
- magistrat - judecător, jude, jurat
- muștrului - a certa, a critica
Dex examinator
- examinator, ~oare 1-2 , (Persoană) care supune pe cineva unui examen (4). 3-4 , (Persoană) care supune studiului, cercetării amănunțite un obiect, o ființă sau un fenomen, pentru a trage anumite concluzii teoretice, pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compoziția unei substanțe. 5-6 , (Persoană) care controlează ceva. 7-8 , (; esaminatoriu) (Persoană) care interoghează un acuzat. 9 ~ de capse Aparat cu care se determină dacă o capsă electrică cu incandescent este bună și dacă legăturile stabilite între explozer și capse sunt bine făcute.
- EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, , și (Persoană) care examinează. – Din examinateur, examinator.
- EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, , și (Persoană) care examinează. – Din examinateur, examinator, -oris.
- EXAMINATÓR, -OÁRE, examinatori, -oare, Care examinează, care supune pe cineva unui examen (1). Președintele comisiei examinatoare a vorbit candidaților. ◊ (Substantivat) Cu aerul unui examinator sever, observa manevra vasului. BART, S. M. 61. Domnul care întreabă e tipul examinatorului ironic. VLAHUȚĂ, O. A. 437.
- EXAMINATÓR, -OÁRE , și (Cel) care examinează. .
- EXAMINATÓR, -OÁRE , (cel) care examinează. (< fr. examinateur)
- EXAMINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care examinează. /<fr. examinateur, lat. examinator, ~oris
- examinator m. cel ce examinează.
- *examinatór, -oáre adj. și s. Care examinează. – Ob. egz-.
- esaminator, ~oare , examinator