Dicționar de sinonime
Sinonime excepție
Cuvântul „excepție” are următoarele sinonime:
excepție ( substantiv )
- eschivare
- abatere
- excludere
- exceptare
Alte sinonime:
- anomalie
- particularitate
- singularitate
- afară de
- fără deosebire
- excepțional
- incident
- derogație
Sinonime Apropiate
- abatere - deviere, deplasare, anomalie, excepție, infracțiune, culpă, abuz, neregulă, vină
- derogare - abatere, excepție, eliberat de
- sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
- greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
- neregularitate - abatere, deviere, eroare, greșeală, ondulație, sinuozitate, accident, iregularitate
- neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
- abuz - exces, necumpătare, surplus, abatere, infracțiune, ilegalitate, samavolnicie
- anomalie - abatere, deviere, deturnare, defect, cusur, meteahnă
- cârmeală - abatere, cotire, viraj
- culpabilitate - greșeală, abatere, culpă, eroare, păcat, vină, vinovăție
- delict - infracțiune, vină, abatere
- eroare - greșeală, inexactitate, neadevăr, erezie, culpă, vină, abatere
- contravenție - abatere, ilegalitate, încălcare, abuz
- diversiune - abatere, provocare
Dex excepție
- excepție 1 Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând la amânarea soluționării acestuia sau la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără examinarea litigiului (rar) incident. 2 Abatere de la o normă, de la o lege derogare, restricție. 3 Ceea ce nu se conformează unei reguli generale. 4 Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 5 De ~ Excepțional (6). 6 Fără ~ Fără deosebire sau omisiune. 7 Prin ~ În mod neobișnuit sau neprevăzut. 8 (Îlp) Cu ~ia (În) afară de... 9 A face (o) ~ A se abate de la o regulă generală (în favoarea sau defavoarea cuiva). 10 ( persoane; ) A fi o ~ A se deosebi, prin calități superioare, de ceilalți.
- EXCÉPȚIE, excepții, 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din exception, exceptio.
Sinonimul cuvântului excepție