Dicționar de sinonime
Sinonime făptuitor
Cuvântul „făptuitor” are următoarele sinonime:
făptuitor ( substantiv )
- infractor
- autor
- făptaș
- răufăcător
- pricinuitor
Sinonime Apropiate
- făptaș - făptuitor, autor, vinovat, acuzat, încriminat
- răufăcător - ticălos, infractor, delicvent, hoț, criminal
- prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
- scriitor - autor, poet, prozator, publicist, dramaturg, diac, logofăt
- for - piață, agora, autoritate, instanță, conducere, organ
- guvernamental - oficial, administrativ, autoritar
- hegemonie - supremație, dominare, autoritate (supremă)
- împuternici - a autoriza, a delega, a învesti
- împuternicire - autorizație, delegație, mandat, procură, învestire
- licență - brevet, patentă, autorizație, permis, necuviință, vulgaritate, indecență
- alcoolic - bețiv, băutor, pilangiu, sugaci
- ascendent - înaintaș, strămoș, suitor, urcător, autoritate, faimă, vază
- bețiv - alcoolic, băutor, bețivan
- competent - autorizat, îndreptățit, avizat, legal, priceput, capabil, pregătit, expert, valoros
- competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
Dex făptuitor
- făptuitor, ~oare 1 Făptaș. 2 (Rar) Persoană care săvârșește o acțiune.
- FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, și 1. Făptaș. 2. Persoană care făptuiește, realizează ceva. – Făptui + -tor.
- FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, și 1. Făptaș. 2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. – Făptui + -tor.
- FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, și Persoană care a săvîrșit o faptă (rea); (urmat de o determinare în genitiv) autor. făptaș. Va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. Împărăteasa... strică înaltul sfat și înființă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. NEGRUZZI, S. II 146. – Pronunțat: -tu-i-.
- FĂPTUITÓR ~i m. 1) Persoană care înfăptuiește, săvârșește ceva. 2) v. FĂPTAȘ. /a făptui + suf. ~tor
- făptuitor m. cel ce făptuiește.
- făptuitór, -oáre adj. Făptaș, care făptuĭește.
- FĂPTUITÓR s. 1. v. infractor. 2. v. autor.
- FĂPTUITOR 1. făptaș, infractor, răufăcător. (~ a fost condamnat.) 2. autor, făptaș, pricinuitor. (~ furtului.)