Dicționar de sinonime

Sinonime făptuitor

Cuvântul „făptuitor” are următoarele sinonime:

făptuitor ( substantiv )
  • infractor
  • autor
  • făptaș
  • răufăcător
  • pricinuitor


Sinonime Apropiate

  • făptaș - făptuitor, autor, vinovat, acuzat, încriminat
  • răufăcător - ticălos, infractor, delicvent, hoț, criminal
  • prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
  • scriitor - autor, poet, prozator, publicist, dramaturg, diac, logofăt
  • for - piață, agora, autoritate, instanță, conducere, organ
  • guvernamental - oficial, administrativ, autoritar
  • hegemonie - supremație, dominare, autoritate (supremă)
  • împuternici - a autoriza, a delega, a învesti
  • împuternicire - autorizație, delegație, mandat, procură, învestire
  • licență - brevet, patentă, autorizație, permis, necuviință, vulgaritate, indecență
  • alcoolic - bețiv, băutor, pilangiu, sugaci
  • ascendent - înaintaș, strămoș, suitor, urcător, autoritate, faimă, vază
  • bețiv - alcoolic, băutor, bețivan
  • competent - autorizat, îndreptățit, avizat, legal, priceput, capabil, pregătit, expert, valoros
  • competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere

Dex făptuitor

  • făptuitor, ~oare 1 Făptaș. 2 (Rar) Persoană care săvârșește o acțiune.
  • FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, și 1. Făptaș. 2. Persoană care făptuiește, realizează ceva. – Făptui + -tor.
  • FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, și 1. Făptaș. 2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. – Făptui + -tor.
  • FĂPTUITÓR, -OÁRE, făptuitori, -oare, și Persoană care a săvîrșit o faptă (rea); (urmat de o determinare în genitiv) autor. făptaș. Va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. Împărăteasa... strică înaltul sfat și înființă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. NEGRUZZI, S. II 146. – Pronunțat: -tu-i-.
  • FĂPTUITÓR ~i m. 1) Persoană care înfăptuiește, săvârșește ceva. 2) v. FĂPTAȘ. /a făptui + suf. ~tor
  • făptuitor m. cel ce făptuiește.
  • făptuitór, -oáre adj. Făptaș, care făptuĭește.
  • FĂPTUITÓR s. 1. v. infractor. 2. v. autor.
  • FĂPTUITOR 1. făptaș, infractor, răufăcător. (~ a fost condamnat.) 2. autor, făptaș, pricinuitor. (~ furtului.)


Sinonimul cuvântului făptuitor

Sinonimul cuvântului făptuitor


Testează-te!