Sinonime împuternici

Cuvântul „împuternici” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• împuternicire - autorizație, delegație, mandat, procură, învestire
• delega - a împuternici, a autoriza
• mandat - împuternicire, delegație, procură, solie, dispoziție, ordin, instrucțiune
• mesager - trimis, sol, delegat, împuternicit, curier, ștafetă, poștă
• exponent - reprezentant, mandatar, împuternicit, delegat
• împuternicit - trimis, delegat, reprezentant, emisar, sol, mandatar, procurator, procurist
• percheziționa - a căuta, a investiga
• trimite - a expedia, a transmite, a adresa, a îndrepta către, a delega, a însărcina, a mandata
• finanța - a subvenționa, a stipendia, a învesti, a susține, a întreține
• întrona - a înscăuna, a învesti, a unge, a proclama, a instaura
• înscăuna - a învesti, a credita, a proclama, a unge, a întrona
• licență - brevet, patentă, autorizație, permis, necuviință, vulgaritate, indecență
• misiune - însărcinare, sarcină, rol, menire, delegație, solie, legație
• băga - a vârî, a introduce, a împlânta, a înfige, a îndesa, a angaja, a cheltui, a investi, a se amesteca
• cerceta - a examina, a analiza, a investiga, a studia, a urmări, a explora, a scruta, a căuta, a se documenta

Dex împuternici

• împuternici 1-2 A (se) întări (1-2). 3 A se întrece în forță. 4 A se opinti. 5 A se însănătoși. 6 A da cuiva un mandat a autoriza. 7 A autoriza pe cineva să facă ceva.
• ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, IV. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ A da mandat, a autoriza. 2. și ( și ) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic.
• ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, IV. 1. A da cuiva puterea de a face ceva, de a exercita anumite atribuții; a da mandat. L-a împuternicit să ia măsurile pe care le crede de cuviință. 2. (Învechit și popular) A da puteri (cuiva), a întări; a reface puterile (cuiva). Dar gîndul că tot chinul îi vine din dragostea cu Maranda îl făcea să-i fie și mai dragă și-l împuternicea mai mult în răbdare. MIRONESCU, S. A. 31. Trebuiră a mai ședea pe loc... spre a împuternici oastea muncită de drum. BĂLCESCU, O. II 118. ◊ Sînt de părere să-i izbim, să nu se împuternicească mai mult pe locul acesta. VISSARION, B. 343.
• A ÎMPUTERNICÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A învesti cu puteri (pentru a săvârși ceva în numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face să se împuternicească; a fortifica. /în + puternic
• A SE ÎMPUTERNICÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni mai puternic; a căpăta forțe fizice și/sau morale noi; a prinde puteri; a se fortifica. /în + puternic
• împuternicì v. 1. a prinde puteri, a întări; 2. a da puteri depline.
• împuternicésc v. tr. Autorizez, daŭ puterĭ depline. V. refl. Rar. Mă întăresc, prind putere.

Antonime împuternici

• A se împuternici ≠ a se moleși

Sinonimul cuvântului împuternici

Testează-te!