Dicționar de sinonime
Sinonime farfara
Cuvântul „farfara” are următoarele sinonime:
farfara ( adjectiv )
- clănțău
- flecar
- guraliv
- limbut
- palavragiu
- vorbă-lungă
- vorbăreț
farfara ( substantiv )
- clănțău
- flecar
- guraliv
- limbut
- palavragiu
- vorbă-lungă
- vorbăreț
Sinonime Apropiate
- guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
- limbut - flecar, guraliv, vorbăreț, palavragiu
- flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
- gureș - guraliv, limbut, flecar
- clănțău - flecar, palavragiu
- gaiță - femeie guralivă, pisăloagă, bârfitoare, flecară
- moftangiu - flecar, palavragiu, neserios
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
- turuială - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală, turuitură
- zeamă - supă, ciorbă, suc, vorbărie, flecăreală
- gargară - pălăvrăgeală, sporovăială, vorbărie, flecăreală
- gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
- hodorogi - a flecări, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui, a se uza, a se șubrezi, a se hrentui
- clămpăni - a flecări, a turui, a pălăvrăgi, a clănțăni
- clănțăni - a tremura, a dârdâi, a flecări, a clămpăni, a pălăvrăgi
Dex farfara
- farfara 1 Flecar (1). 2 Bârfitor (1). 3 Persoană care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora.
- FARFARÁ, farfarale, ( și ) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora. – Din farfara.
- FARFARÁ, farfarale, (Familiar) Persoană care nu păstrează secretele; flecar, palavragiu. Și mierla cînta, Iar îi răspundea: Ba, sturzule, ba; Io nu te-oi lua, Nu te-oi săruta, Că ești farfara. TEODORESCU, P. P. 455.
- FARFARÁ ~le f. rar Persoană care poartă zvonuri, denaturându-le. /< turc. farfara
- farfarà adv. și m. 1. încoace și încolo: a umbla farfara; 2. toacă-gura. .
- farfará f. (turc. farfara, d. ar. ferfere, de unde și sp. fanfarron; ngr. farfarâs. V. fanfaron). Fam. Flecar, palavragiŭ.
- FARFARÁ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
- farfara , CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.
- farfará – Guraliv, flecar, palavragiu. – fărfără. farfara, din farfâr (Șeineanu, II, 168; REW 3194; Lokotsch 589), în parte prin intermediul φαρφαρᾶς, farfara. Aparțin aceluiași radical fanfară, , din fanfare și fanfaron, , din fanfaron, fanfaron, din
- farfará2, adv. (pop. înv.) încoace și încolo, brambura; în expr. a umbla farfará = a umbla brambura.