Dicționar de sinonime

Sinonime folosire

Cuvântul „folosire” are următoarele sinonime:

folosire ( substantiv )

Sinonime Apropiate

folosință - folos, beneficiu, avantaj, câștig), folosire, întrebuințare, utilizare, uz
aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
consum - întrebuințare, folosire, absorbire, utilizare, cheltuială
aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
păpa - a mânca, a consuma, a irosi, a toca, a risipi
trage - a smulge, a târî, a scoate, a extrage, a sorbi, a bea, a consuma, a se îndrepta, a se instala
uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
gest - atitudine, purtare, comportare
întrebuința - a folosi, a utiliza, a practica, a se servi, a consuma, a pierde
manieră - conduită, atitudine, comportament, purtare, mod, cale, chip, fel, formă
mânca - a se hrăni, a se alimenta, a consuma, a îmbuca, a roade, a măcina, a distruge, a ataca, a scăpa
modă - vogă, comportament, conduită, purtare, fason, găteală, podoabă, ținută
alimentație - mâncare, hrană, nutriment, alimentare, consum, nutriție
aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate
atitudine - ținută, poziție, comportare, gest, purtare

folosire 1 Folos (1). 2 Ajutor. 3 Utilizare.
FOLOSÍRE, folosiri, Acțiunea de a (se) folosi și rezultatul ei; întrebuințare. – folosi.
FOLOSÍRE, folosiri, Acțiunea de a folosi; întrebuințare. Engels arată că libertatea se obține nu prin independența față de legile naturii, ci prin cunoașterea acestor legi și prin folosirea lor conștientă în interesul societății. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, 360, 2/4.
folosi 1 (Construit cu dativul) A fi de folos sau de ajutor (cuiva) a ajuta, a servi. 2 (; constmit cu dativul; urmat de o determinare introdusă de „cu” sau „dintru”; ) A avea sau a trage folos de pe urma cuiva sau din ceva. Nu-și folosi nimica dintru aceasta. 3 (Urmat de determinări introduse prin „de”, „din”) A avea sau a trage folos de pe urma cuiva sau din ceva. 4 A profita (de cineva sau de ceva ). 5-6 (Forma reflexivă este urmată de o determinare introdusă prin „de” Mă folosesc de...) A face uz (de ceva) a utiliza, a întrebuința.
FOLOSÍ, folosesc, IV. 1. A face uz (de ceva); a utiliza, a întrebuința. ◊ (Urmat de o determinare introdusă prin „de”) Mă folosesc de dicționar. 2. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi. 3. A avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva). – Din folos.

Sinonimul cuvântului folosire