Dicționar de sinonime
Sinonime gărgăun
Cuvântul „gărgăun” are următoarele sinonime:
gărgăun ( substantiv )
- bărzăun
- toane, capricii, fumuri, extravaganță
Alte sinonime:
- băzgăun
- bâzălău
- bâzgar
- tăun
- albina-țiganului
- albină-țigănească
- viespe-bondărească
- viespe-gărgăune
- găun
- găunoi
- viespar
- viespoi
- extravaganțe
Sinonime Apropiate
- fandoseală - sclifoseală, toane, nazuri, alintare, fițe, izmeneală, marafeturi, capricii
- năbădăi - nazuri, capricii, mofturi, toane, fasoane, fițe, furie, pornire, mânie
- hachițe - capricii, mofturi, toane
- nazuri - capricii, năbădăi, mofturi, toane, fandoseli, fasoane, fițe
- fantasmagorie - extravaganță, aberație, absurditate, nălucire, vedenie, închipuire
- fiță - capriciu, toane, moft
- gri - cenușiu, sur, fumuriu, plumburiu
- ifose - pretenții, fumuri
- mofturos - capricios, fandosit, țâfnos, pretențios, nemulțumit, în toane
- muscoi - bondar, bărzăun
- bondar - bărzăun
- brumăriu - fumuriu, vinețiu
- cenușiu - fumuriu, gri, plumburiu, sur, pământiu
- dispoziție - hotărâre, ordin, poruncă, normă, indicație, alcătuire, construcție, constituție, toane
- capriciu - moft, toane, răsfăț, ciudățenie, fiță, izmeneală
Dex gărgăun
- gărgăun 1 Viespe mare de pădure, cu veninos, cu aripile și inelele de pe burtă galbene, iar restul corpului cenușiu, care scoate un bâzâit puternic atunci când zboară albina-țiganului, bărzăun, bândoan, bâzălău, bâzgar, găun, găunoi, viespar, viespar-rău, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, viespoi (Vespa crabo). 2 Pretenții nejustificate, extravagante, fumuri, toane. 3 A fi cu (sau a avea) ~i la (sau în) cap A avea idei ciudate, extravagante. 4 A fi extrem de încrezut. 5 A-i intra (cuiva) ~i în cap A deveni ciudat, extravagant sau încrezut. 6 A-i scoate (cuiva) ~ii din cap A determina pe cineva să renunțe la ideile ciudate, extravagante sau grandomane pe care le are. 7 (; ; oameni) Hrăpăreț. 8 Om avut, zgârcit și mândru. 9 Copil rău și hrăpăreț. 10 Poreclă dată țiganilor pentru îndrăzneala cu care umblă la cerșit. 11 Păduche. 12 Bărzăun. 13 Bondar.
- GĂRGĂÚN, gărgăuni, 1. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară; bărzăun (Vespa crabro). 2. (La ) Pretenții nejustificate, fumuri. ◊ A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut. A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are. –