Sinonime hoit

Cuvântul „hoit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• stârv - cadavru, hoit, leș
• leș - cadavru, stârv, hoit, mortăciune
• mortăciune - stârv, hoit, leș, cadavru
• cadavru - leș, corp, stârv, hoit, rămășițe pământești, mortăciune
• trup - corp, trunchi, cadavru, leș
• potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
• răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
• sacru - sfânt, venerat, divin, adorat, celest, solemn
• savoare - suculenți, gust ales, deliciu, desfătare, farmec
• sfârșeală - oboseală, epuizare, extenuare, leșin
• șfichiui - a plesni, a biciui, a ironiza, a împunge, a înțepa
• stratagemă - subterfugiu, șiretlic, tertip, vicleșug
• sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
• sugrumat - sufocat, asfixiat, gâtuit, copleșit, înecat, asmuțit
• tineresc - juvenil, adolescent

Dex hoit

• hoit 1 Cadavru intrat în descompunere. 2 Cantități mari de carne. 3 Corp omenesc. 4 (; pop) Om mare, gras și greoi în mișcări.
• HOIT, hoituri, 1. Cadavru (mai ales al unui animal) intrat în descompunere; mortăciune, stârv, leș1. 2. Om mare, gras și greoi în mișcări. – Din holt (= halott).
• HOIT, hoituri, 1. Cadavru intrat în descompunere; mortăciune, stârv, leș1. 2. Om mare, gras și greoi în mișcări. – Din holt (= halott).
• HOIT, hoituri, 1. Cadavru de animal sau (mai rar) de om, intrat în descompunere; mortăciune, stîrv, leș. Hoitul îl mîncase fiarele pădurii. STANCU, D. 21. Nici vederea hoitului lui Rădașcă nu i-ar fi putut aduce liniștea. SADOVEANU, P. M. 273. La periferie, unde unii viețuiesc ca gunoaiele, s-au deschis ferestrele. Mizeria s-arată rîncedă – ca un hoit prea învechit. SAHIA, N. 64. 2. (Popular, cu nuanță depreciativă) Om mare la trup și gras peste măsură, greoi în mișcări. Apoi dă, bade, închircit, vrăbioi, cum mă vezi, aista sînt: am văzut eu și hoituri mari și nici de-o lume: la treabă se vede omul ce poate! CREANGĂ, P. 149.
• HOIT ~uri n. pop. 1) Cadavru, mai ales de animal, în descompunere; mortăciune; stârv; zdohnitură. 2) pop. peior. Om foarte gras și greoi în mișcări. /<ung. holt
• hoit n. mortăciune: hoit să fie, de corbi nu-i lipsă AL. .
• hoĭt n., pl. urĭ (ung. holt, mort , ca uĭt față de ult. V. hoaĭtă). Stîrv, leș, cadavru. Fig. Iron. Mîncare de carne: ce atîta hoĭt la masă?

Sinonimul cuvântului hoit

Testează-te!