Dicționar de sinonime
Sinonime mortăciune
Cuvântul „mortăciune” are următoarele sinonime:
mortăciune ( substantiv )
- stârv
- hoit
- leș
- cadavru
Alte sinonime:
- corp
- trup
- stârvină
- hanț
- dabilă
- căzătură
- pieritură
- mortăcină
- moarte
- boală molipsitoare
- moroi
- vreascuri
Sinonime Apropiate
- leș - cadavru, stârv, hoit, mortăciune
- cadavru - leș, corp, stârv, hoit, rămășițe pământești, mortăciune
- stârv - cadavru, hoit, leș
- hoit - cadavru, leș
- trup - corp, trunchi, cadavru, leș
- potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
- răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
- sacru - sfânt, venerat, divin, adorat, celest, solemn
- savoare - suculenți, gust ales, deliciu, desfătare, farmec
- sfârșeală - oboseală, epuizare, extenuare, leșin
- șfichiui - a plesni, a biciui, a ironiza, a împunge, a înțepa
- stratagemă - subterfugiu, șiretlic, tertip, vicleșug
- sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
- sugrumat - sufocat, asfixiat, gâtuit, copleșit, înecat, asmuțit
- tineresc - juvenil, adolescent
Dex mortăciune
- mortăciune 1 Hoit. 2 Cadavru. 3 Ființă foarte slabă, lipsită de energie, de vigoare. 4 Came de animal care n-a fost tăiat după ritual. 5 (Ban; ) Moroi2 (1). 6 Vreascuri. 7 a (; animale) Care a murit de moarte naturală. 8 a (; animale) Care a murit neînjunghiat. 9 a Apă mortăcină Apă moartă (34). 10 Boală molipsitoare. 11 Moarte (1).
- MORTĂCIÚNE, mortăciuni, Stârv, hoit, leș de animale și de păsări; cadavru. ♦ Ființă foarte slabă, lipsită de energie și de sănătate. – morticina.
- MORTĂCIÚNE, mortăciuni, 1. Stîrv, hoit de animale și păsări. Aruncîndu-i și mortăciunea acestuia și a calidui său sub pod, se puse iarăși de a se odihni. ISPIRESCU, E. 222. se răped la stîrvuri și se îmbuibă cu mortăciuni. ODOBESCU, S. III 16. 2. Ființă foarte slabă care abia se mai ține pe picioare, care este lipsită de putere și energie. O mortăciune de cal. ▭ Am să merg eu, ai să mergi dumneata, au să meargă dumnealor, că nu sîntem mortăciuni. D. ZAMFIRESCU, R. 26.
- MORTĂCIÚNE ~i f. 1) Animal mort; stârv. 2) fig. Ființă lipsită de vlagă, de energie și de sănătate. /<lat. morticina
- mortăciune f. corp de animal mort: hoit, stârv. .
- mortăcĭúne f. (lat. mortĭcinus, de cadavru, mortĭcina , cadavru, infl. de suf. -cĭune. Există și rus. mertvečina, mortăcĭune). Hoĭt, stîrv, cadavru de animal: vulturiĭ mănîncă mortăcĭunĭ. – Și -cínă și -cĭúnă. Vechĭ și ca adj. carne mortăcină.
- mortăcină , mortăciune