Sinonime hrentui

Cuvântul „hrentui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• hodorogi - a flecări, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui, a se uza, a se șubrezi, a se hrentui
• degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
• uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
• deteriora - a strica, a avaria, a uza, a degrada
• părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
• părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
• părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
• uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
• hârbui - a strica, a sparge, a distruge
• impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
• înrăutăți - a se degrada, a se strica, a se agrava, a se înrăi, a se înăspri
• cloci - a lenevi, a trândăvi, a plănui, a urzi, a coace, a se strica, a se altera, a se degrada, a se împuți
• corupe - a vicia, a strica, a deprava, a perverti, a degrada
• decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
• pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu

Dex hrentui

• hrentui 1-2 A (se) strica. 3 A se învechi. 4 A se hodorogi. 5-6 A (se) împrăștia. 7-8 (; oameni) A (se) obosi peste măsură.
• HRENTUÍ, hrentuiesc, IV. A se strica; a se hodorogi. ♦ A se împrăștia, a se risipi. –
• HRENTUÍ, hrentuiesc, IV. A se strica, a se dărăpăna, a se hodorogi. A trimes răspuns faurului Bogonos pentru o căruță, care are nevoie să fie desferecată și iar ferecată, să nu se mai hrentuiască nici-odată. SADOVEANU, N. P. 99. ♦ A se împrăștia, a se risipi. Oșlobanul ie atunci lemnele din carul omului, cîte unul, unul, și le razemă în picioare lîngă brațu-i; după aceea descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură, legîndu-le frumușel să nu se hrentuiască. CREANGĂ, A. 83.
• A HRENTUÍ ~iésc tranz. pop. A face să se hrentuiască. /cf. ung. harantolni
• A SE HRENTUÍ mă ~iésc intranz. pop. 1) (despre construcții, vehicule etc.) A se învechi, șubrezindu-se; a se hârbui; a se rablagi. 2) A se răspândi în diferite direcții; a se risipi; a se împrăștia. 3) fig. (despre persoane) A-și pierde sănătatea și vigoarea; a se ramoli; a se hodorogi; a se șubrezi. /cf. ung. harantolni
• hrentuì v. Mold. a strica, a dărâma: legându-le frumușel, să nu le hrentuiască CR. .
• hrențui hrentui
• hrentuĭésc v. tr. (d. un verb vsl., de unde vine și ung. harántolni, a hodorogi, a deteriora, d. harănt, peziș). Nord. Stric, rup, frîng, dăvăsesc, deteriorez (zdruncinînd): lucrurĭ hrentuite.
• hrențuí vb. (ind. prez. 1 hrențuiesc)
• HRENTUÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.

Sinonimul cuvântului hrentui

Testează-te!