Dicționar de sinonime
Sinonime inducție
Cuvântul „inducție” are următoarele sinonime:
inducție ( substantiv )
- analogie
- argument
- concluzie
- demonstrație
- generalizație
- inferență
- justificație
- raționament
- electricitate
- excitație
- influx
- producțiune
- electrizare prin influență
- inducțiune
Sinonime Apropiate
- demonstrație - probă, dovadă, raționament, argument, exhibiție, manifestație, miting, protest
- argument - motivare, motiv, dovadă, explicație, raționament, probă
- judecată - minte, intelect, inteligență, spirit, rațiune, raționament, chibzuire, idee, gând
- încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
- înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
- învățământ - educație, instrucție, cultură, concluzie, învățătură, îndrumare, sfat, lecție
- manifestație - demonstrație, miting, manifestare
- memorandum - memorial, document, motivare, argumentare, memoriu
- motiv - cauză, pricină, rațiune, temei, dovadă, pretext, argument, scuză, prilej
- obiecție - observație, contraargument, contestație, reproș, critică
- afinitate - înrudire, asemănare, analogie, potrivire, congruență
- asemănare - similitudine, analogie, comparare, congruență, concordanță
- considerent - idee, opinie, părere, argument, motiv, cauză, temei, rațiune, mobil
- cugetare - gândire, reflecție, raționament, judecată, meditare, aforism, maximă, sentință, dicton
- deduce - a concluziona, a conchide, a deriva, a desprinde, a trage o concluzie
Dex inducție
- inducție 1 Formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general, de la consecință la principiu, de la efect la cauză. 2 Consecință obținută pe baza inducției (1). 3 Acțiune reciprocă între două corpuri distante dintre care cel puțin unul are o încărcătură electrică sau este magnetizat. 4 Self ~ Excitație a unei forțe electromagnetice de inducție (3) în propriul circuit al curentului, când intensitatea acestuia variază. 5 Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită. 6 ~ magnetică Mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri. 7 ~ electrică Mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri. 8 ~ electromagnetică Fenomen de apariție a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil. 9 ~ electrostatică Separare a sarcinilor electrice și redistribuire a lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric. 10 Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 11 Producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic.