Dicționar de sinonime
Sinonime insultare
Cuvântul „insultare” are următoarele sinonime:
insultare ( substantiv )
- jignire
- ofensare
- ultragiere
- vexare
- rănire
- lezare
Sinonime Apropiate
- afront - jignire, înfruntare, insultă, vexare, ofensă, ultraj
- ultraj - injurie, ofensă, jignire, afront
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- zaharisire - cristalizare, ramolire, degradare, îmbătrânire
- necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
- accident - nenorocire, rănire, vătămare
- gafă - greșeală, prostie, scrânteală, nesocotință, impolitețe, jignire
- insultă - jignire, ofensă, ultragiu, injurie, ocară, defăimare
- scleroză - înțepeneală, închistare, degradare, ramolisment, senilitate, îmbătrânire
Dex insultare
- insultare 1 Ofensare a unei persoane insultat1. 2-3 Insultă (1-2).
- INSULTÁRE, insultări, Acțiunea de a insulta și rezultatul ei; insultă. – insulta.
- INSULTÁRE, insultări, Acțiunea de a insulta și rezultatul ei; insultă.
- INSULTÁRE Acțiunea de a insulta și rezultatul ei; jignire. .
- insulta A jigni (5) pe cineva a insultarisi, a invectiva.
- INSULTÁ, insúlt, I. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din insulter, insultare.
- INSULTÁ, insúlt, I. A aduce cuiva (prin vorbe sau fapte) o insultă; a ocărî, a ofensa, a jigni. M-a insultat!... Ai să te duci imediat să-i ceri socoteală. ARGHEZI, P. T. 132. ◊ Și ale bătrîneței albi plete insultînd. BOLINTINEANU, O. 203.
- INSULTÁ I. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. .
- INSULTÁ tr. a aduce (cuiva) o insultă; a brava cu insolență. (< fr. insulter)
- A INSULTÁ insúlt tranz. (persoane) A trata cu insulte; a înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a ofensa. /<fr. insulter, lat. insultare