Sinonime invocație

Cuvântul „invocație” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• cerere - solicitare, pretenție, exigență, revendicare, rugăminte, apel, doleanță, petiție, jalbă
• sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
• talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
• ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
• virulent - vătămător, distrugător, morbid
• vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
• zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
• fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
• flecări - a trăncăni, a îndruga, a pălăvrăgi
• gusta - a încerca, a degusta, a aprecia, a prețui, a-i plăcea, a savura, a dejuna, a prânzi, a mânca (frugal)
• implora - a ruga, a cere, a pretinde, a solicita, a insista, a conjura
• implorator - rugător, insistent, solicitator
• înclinație - vocație, chemare
• interes - atracție, solicitare, atenție, luare-aminte, avantaj, folos, profit, câștig, afacere
• închina - a se ruga, a se implora, a se prosterna, a se temeni, a se pleca, a se preda, a capitula, a se supune, a se înclina

Dex invocație

• invocație 1 Chemare în ajutor, de obicei a unei divinități invocare (1). 2 Citare de fapte în sprijinul unei teze invocare (2). 3 Chemare, cu valoare stilistică, adresată de către poet muzei sau unor divinități ca să-l inspire invocare (3). 4 Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj, de obicei istoric, absent invocare (4).
• INVOCÁȚIE, invocații, Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. – Din invocation, invocatio, -onis.
• INVOCÁȚIE, invocații, Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ Rugă pe care unii poeți o adresează muzelor sau unor divinități, de obicei la începutul unui poem, pentru a le cere sprijinul în realizarea operei lor.
• INVOCÁȚIE Invocare. ♦ Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. .
• INVOCÁȚIE 1. invocare. 2. procedeu artistic, rugăminte prin care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. ♦ ~ retorică = invocație patetică. (< fr. invocation, lat. invocatio)
• INVOCÁȚIE ~i f. 1) v. A INVOCA. 2) Citare ca argument pentru susținerea unei afirmații. 3) Chemare a unui poet adresată muzei pentru a-l inspira. /<fr. invocation, lat. invocatio, ~onis
• invocațiune invocație
• INVOCAȚIÚNE invocație.

Sinonimul cuvântului invocație

Testează-te!