Dicționar de sinonime
Sinonime ipochimen
Cuvântul „ipochimen” are următoarele sinonime:
ipochimen ( substantiv )
- chip
- față
- figură
- individ
- ins
- persoană
Sinonime Apropiate
- obraz - față, figură, fizionomie, persoană, ins, individ, personaj, cinste, reputație
- figură - chip, față, fizionomie, obraz, mutră, om, ins, tip, persoană
- ins - individ, persoană, om, semen, față, obraz
- mutră - chip, figură, față obraz, înfățișare, aer, fizionomie
- aspect - înfățișare, configurație, chip, ipostază, față, imagine, ținută, fason
- individ - om, persoană, ins, bărbat, cineva
- individualitate - personalitate, persoană, caracter, specific
- închipui - a imagina, a reprezenta, a figura, a concepe, a gândi, a plăsmui, a elabora, a inventa, a crede
- căciulă - cușmă, om, ins, individ, persoană
- aer - atmosferă, văzduh, cer, expresie, față, mină, figură, fizionomie
- tip - individ, ins, om, persoană, specimen, exemplar, model, fel, soi
- ființă - vietate, animal, viețuitoare, creatură, făptură, om, persoană, individ, ins
- formă - aspect, înfățișare, configurație, siluetă, profil, fel, chip, mod, cale
- perfidie - fățărnicie, falsitate, nesinceritate
- presupune - a bănui, a crede, a imagina, a-și închipui
Dex ipochimen
- ipochimen Individ.
- IPOCHÍMEN, ipochimeni, ( și ; azi ) Persoană, individ, ins. – Din ipokímenon.
- IPOCHÍMEN, ipochimeni, (; azi ) Persoană, individ, ins. – Din ipokímenon.
- IPOCHÍMEN, ipochimeni, (Învechit, azi numai ironic) Persoană, personaj, ins, individ. Iată ce ipochimen de amic își găsise ceasul rău să-i scoată în cale. C. PETRESCU, A. R. 11. Firește că, după potriva ipochimenilor, n-are să-ți fie osteneala degeaba... Ai înțeles? CARAGIALE, P. 100. Ah, scumpa mea cucoană Chiriță hăi!... crede-mă că de cînd sînt în lume n-am întîlnit un ipochimen atît de nostim ca mata. ALECSANDRI, T. I 200. – și: ipochimene (ALECSANDRI, T. 1234)
- ipochimen n. 1. persoană: cunoști tu pe ipochimenele ce locuiesc în mahalaua Izvorului? FIL.; 2. (familiar și ironic) personaj: n’am întâlnit un ipochimen atât de nostim ca mata AL. .
- ipochímen n., pl. e (ngr. ipokimenon, subĭect, persoană, obĭect. V. pro-chimen). Vechĭ. Personagiŭ, persoană. Azĭ. Iron. Tip, individ: cine e acest ipochimen? V. pramatie.
- ypochimen ipochimen
- IPOCHÍMEN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.
- ipochimen CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ.
- ipochímen (ipochímeni), – Persoană, individ. – ipuchimen. ὑποϰείμενον (DAR; Gáldi 200). XVIII,