Dicționar de sinonime
Sinonime jiu-jitsu
Cuvântul „jiu-jitsu” are următoarele sinonime:
jiu-jitsu ( substantiv )
- artă marțială
- luptă
- arta supleței
- ju-jitsu
Sinonime Apropiate
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- război - a lupta, a (se) înfrunta, a agresa, a invada
- trântă - luptă, trântitură
- farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
- front - câmp, loc (luptă)
- încăiera - a se încleșta, a se hărțui, a se lupta, a se înfrunta
- încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
- întrecere - concurs, competiție, concurență, luptă
- bătălie - luptă, război, confruntare, ciocnire, campanie
- cavaler - nobil, aristocrat, călăreț, călăraș, cavalerist, ostaș, luptător, călăreț, holtei
- combatant - luptător, militant, soldat, militar
- combate - a lupta, a se bate, a înfrunta, a critica, a susține
- concurență - întrecere, luptă, concurs, competiție
- desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
- duel - luptă, confruntare, altercație, ceartă, controversă
Dex jiu-jitsu
- jiu-jitsu Artă marțială japoneză, cu procedee care folosesc proiecțiile, luxațiile, strangulările și loviturile la punctele vitale ale organismului, din care s-au dezvoltat judo-ul și aikido-ul.
- JIU-JÍTSU Gen de lupte în stil liber, de origine japoneză, cu o tehnică specială, în care sunt folosite procedee brutale de atac și de autoapărare, mergând până la lovituri mortale. – Din jiu-jitsu.
- JIU-JÍTSU Luptă corp la corp (practicată mai ales de japonezi), bazată pe o tehnică specială, care compensează forța fizică prin agilitatea deosebită a mișcărilor. () Ajunși deasupra, dintr-o zvîcnitură unică de jiu-jitsu, care surprinde și apa și stînca, ei stau o vreme locului. BOGZA, C. O. 107. – Pronunțat: jiu-jițu.
- JIU-JÍTSU Luptă corp la corp (care se practică în special în Japonia) urmărind a imobiliza pe adversar prin agilitatea deosebită a mișcărilor. .
- JIU-JITSU JIU-JÍȚU/ metodă de luptă japoneză care urmărește a imobiliza pe adversar prin agilitatea deosebită a mișcărilor. (< fr. jiu-jitsu)
- JIU-JITSU n. Gen de lupte corp la corp, cu metode brutale de atac și apărare, practicate inițial în Japonia. /Cuv. fr.