Sinonime jurisdicție

Cuvântul „jurisdicție” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• schepsis - socoteală, calcul, judecată, rațiune
• spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
• gând - idee, cugetare, cuget, judecată, reflecție, concepție, convingere, vedere, opinie
• gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
• idee - gând, judecată, opinie, părere, concept, intuiție, viziune, principiu, crez
• eres - prejudecată, erezie, superstiție
• instanță - justiție, juriu, complet (de judecată)
• intelect - minte, inteligență, gândire, judecată, rațiune
• inteligență - deșteptăciune, minte, pricepere, pătrundere, subtilitate, judecată, rațiune, duh, doxă
• înțelepciune - cumințenie, cunoaștere, judecată, chibzuială, prudență, socoteală, cumpăt, măsură
• opinie - părere, judecată, cuget, idee, gând
• cugetare - gândire, reflecție, raționament, judecată, meditare, aforism, maximă, sentință, dicton
• divan - canapea, sofa, dormeză, sfat, adunare, consiliu, judecată, proces
• doxă - minte, judecată, gândire
• creier - encefal, cerebel, minte, inteligență, judecată, spirit

Dex jurisdicție

• jurisdicție 1 Competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2 Totalitate a instanțelor judecătorești de același grad. 3 Ansamblu al organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4 Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea.
• JURISDÍCȚIE, jurisdicții, 1. Putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad. 3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea. – Din juridiction, jurisdictio.
• JURISDÍCȚIE, jurisdicții, Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca, de a rezolva un litigiu, de a dezlega o pricină; teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită acest drept. – Variantă: jurisdicțiúne (pronunțat -ți-u-) (KOGĂLNICEANU, S. A. 164)
• JURISDÍCȚIE 1. Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca; teritoriu unde își poate exercita această putere un judecător sau o instanță judecătorească. 2. Totalitatea organelor de judecată de același grad sau competente a soluționa o anumită categorie de litigii. ◊ Organ de jurisdicție = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. .

Sinonimul cuvântului jurisdicție

Testează-te!