Dicționar de sinonime
Sinonime justeță
Cuvântul „justeță” are următoarele sinonime:
justeță ( substantiv )
- justețe
- adevăr
- dreptate
- precizie
- exactitate
Sinonime Apropiate
- adevăr - realitate, veridicitate, veracitate, real, autenticitate, exactitate, justețe
- dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
- exactitate - precizie, rigoare, concordanță, punctualitate, conformitate, justețe, fidelitate
- falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
- fidelitate - devotament, constanță, atașament, credință, statornicie, conformitate, precizie, exactitate
- inexactitate - eroare, neadevăr, falsitate, minciună, greșeală
- acribie - exactitate, rigoare, precizie
- egalitate - echivalență, paritate, echitate, dreptate, justețe, nepărtinire, netezime, regularitate
- eroare - greșeală, inexactitate, neadevăr, erezie, culpă, vină, abatere
- strâmbătate - nedreptate, abuz, injustiție, inechitate
- truism - loc comun, banalitate, adevăr elementar
- gogoașă - pancovă, craflă, cocon, minciună, născoceală, poveste, neadevăr
- greșeală - abatere, eroare, culpă, vină, păcat, vinovăție, sminteală, rătăcire, inexactitate
- incorectitudine - eroare, inexactitate, greșeală, neregulă, necinste
- inechitate - nedreptate, injustiție, strâmbătate
Dex justeță
- justețe 1 Adevăr. 2 Dreptate. 3 Exactitate. 4 Potrivire. 5-6 (Intonare sau) executare exactă a unei note sau a unui acord.
- JUSTÉȚE Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. – Din justesse.
- JUSTÉȚE Însușirea a ceea ce este just (1); adevăr, dreptate. ◊ Precizie, exactitate. – Din justesse.
- JUSTÉȚE Calitatea, însușirea a ceea ce este just; adevăr; dreptate. de la districtul Botoșani ocupă, după părerea mea, rîndul întîi sub raportul justeței observațiunilor. ODOBESCU, S. II 161. ♦ Precizie, exactitate, corectitudine. Studiile sale de anatomie, bazate pe disecția cadavrelor, au o precizie și justețe care stîrnesc și astăzi admirația oamenilor de știință. V. ROM. mai 1952, 273. – Variantă: justéță (ALECSANDRI, S. 26)
- JUSTÉȚE Însușirea de a fi just; adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. .
- JUSTÉȚE 1. însușirea de a fi just; dreptate. 2. precizie, exactitate. (< fr. justesse)
- JUSTÉȚE f. Caracter just. /<fr. justesse
- justeță justețe
- JUSTÉȚĂ justețe.
- justeță f. 1. calitatea celui just, celui convenabil; 2. exactitate, preciziune: justeță de expresiune.
Antonime justeță
- Justețe ≠ injustețe
Sinonimul cuvântului justeță