Sinonime legiuit

Cuvântul „legiuit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• legal - legiuit, legitim, oficial, licit, drept
• prohibit - oprit, interzis, ilegal, ilicit
• reglementa - a legaliza, a legifera, a norma, a orândui, a regla, a aranja
• reglementar - legal, statutar, oficial
• secret - tainic, nemărturisit, confidențial, ascuns, misterios, camuflat, mascat, tăinuit, ilegal
• ilegal - nelegal, ilicit, nepermis, prohibit, interzis, incorect, clandestin, subversiv, conspirativ
• ilicit - ilegal, oprit, nepermis
• incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
• legislator - legiuitor
• legitim - legal, just, drept, justificat, motivat, îndreptățit
• licit - legal, corect, aprobat, permis
• necinstit - dezonorat, violat, siluit, pângărit, profanat, incorect, neonest, ilegal
• abuz - exces, necumpătare, surplus, abatere, infracțiune, ilegalitate, samavolnicie
• abuziv - arbitrar, samavolnic, ilegal, silnic, despotic
• clandestin - ilegal, nepermis, interzis, ilicit

Dex legiuit

• legiuit, ~ă 1 Hotărât prin lege (38). 2 Care a căpătat caracter de lege (38) legal (7). 3 Care este stabilit ca normă. 4 ( căsătorie) Făcută cu îndeplinirea formelor legale și religioase legal (11). 5 ( soți) Căsătorit legal. 6 ( copii) Născut din părinți căsătoriți. 7 ( copii) Născut în afara căsătoriei, dar recunoscut de tată. 8 Care este conform uzanțelor, tradițiilor. 9 Justificat. 10 Îndreptățit.
• LEGIUÍT, -Ă, legiuiți, -te, ( și ) Care este în conformitate cu legea, bazat pe lege sau cerut de lege; legal, legitim. – legiui.
• LEGIUÍT, -Ă, legiuiți, -te, (Învechit) Care este în conformitate cu legea, bazat pe lege sau cerut de lege; legal. Tînărul nu a mai avut astîmpăr, și, înainte chiar de vîrsta legiuită s-a aruncat cu pasiune în luptele politice. CARAGIALE, O. II 182. Acest drept legiuit a Moldovei. NEGRUZZI, S. I 242. După mai multe lupte statornicindu-se, în sfîrșit, Ștefan vv. pe tronul Moldovei și recunoscîndu-se de domn legiuit, Miron merse și el cu alți boieri de i se închină. BĂLCESCU, O. I 183. ♦ Legitim (1). Ca și cu un veac mai înainte, se perindaseră feciori legiuiți ori copii din flori ai domniei, care rîvneau să ia puterea. SADOVEANU, N. P. 5. ♦ (Substantivat) Soț sau soție legitimă. Ce făcuse, ce dresese cucoana Catinca, legiuita lui cuconu Ioniță, că, de la o vreme, numai ce prinse de veste că legiuitul d-sale, adică cuconul Ioniță Hrisanti, e un bătrîn frumos. HOGAȘ, H. 13.
• legiuit a. legitim.
• legĭuít, -ă adj. Legiferat. Legal. Legitim.

Sinonimul cuvântului legiuit

Testează-te!