Sinonime lucire

Cuvântul „lucire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
• scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
• irizare - lucire, scânteiere, iluminare
• lumină - strălucire, sclipire, lucoare, lumânare, sfeșnic, opaiț, învățătură, educație, instrucție
• licăr - sclipire, scânteiere
• sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
• iluminație - luminăție, lumină mare, strălucire
• aureolă - aură, nimb, lumină, faimă, strălucire
• fulgere - sclipire, scânteiere, fulger, clipă, moment
• perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
• prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
• splendoare - strălucire, fast, măreție, grandoare
• șters - spălăcit, decolorat, inexpresiv, stins, discret, mediocru, fără strălucire
• fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
• glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu

Dex lucire

• lucire 1 Răspândire de lumină sclipire. 2-3 Strălucire (de scurtă durată) sclipire, scânteiere, scăpărare, fulgerare. 4 Lumină slabă, difuză, produsă de un astru sau de o altă sursă de lumină. 5 Raze luminoase. 6 Celebritate. 7 (Rar; ) Manifestări ale unei persoane care se remarcă prin calități deosebite. 8 Sclipire deosebită a ochilor, exprimând o emoție puternică, o dorință 9 Strălucire produsă prin reflectarea luminii. 10 Reflex luminos sau strălucitor produs de unele corpuri, metale, pietre prețioase. 11 (Rar) Suprafață strălucitoare a anumitor obiecte, având calitatea de a răsfrânge razele de lumină. 12 Întindere de apă mare. 13 Înfiripare a unui gând, a unei imagini, a unui sentiment 14 Semn abia perceptibil urmă.
• LUCÍRE, luciri, Faptul de a luci; strălucire. – luci.
• LUCÍRE, luciri, Faptul de a luci, răspîndire de lumină; strălucire. O dungă de soare s-arată și-i crește pe șesuri lucirea, Și iată-l în toată mărirea Puterii pe veci! COȘBUC, P. II 9. A faclelor lucire răzbind prin pînza fină Răsfrîng o dureroasă lumină din lumină. EMINESCU, O. I 96. În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună. ALECSANDRI, P. A. 124. ♦ Scînteiere, sclipire. În soarele dimineții hainele lui aveau luciri și o piatră scumpă ii fulgera la cușmă. SADOVEANU, O. VII 9. Strălucea departe o lucire de ape. C. PETRESCU, S. 9. Fata tresări de mulțumire. Lucirea ochilor ei străbătea întunericul nopții. REBREANU, I. 81.

Sinonimul cuvântului lucire

Testează-te!